De ce Serbia sucks

Draga Brain, jur ca-mi vine sa-l omor. Da, pe you know who :)) Macar sa ma simt si eu mai bine.
Dupa cum stiai, urma sa pornesc catre Serbia, sa trec Dunarea si sa poposesc la olteni for the night. Apoi home. Insa nu a fost sa fie asa. Acum iti scriu din lobby-ul de la hotelul din Skopje. Da, ne-am intors in Skopje. Uite de ce...

Am pornit frumos dis-de-dimineata pe ploaie torentiala din Prishtina catre Serbia. Am mers 20 de km facuti ai naibii de incet. Am ajuns in cele din urma la "granita". Am stat la o coada infernal de lunga aproape 3 ore, sau mai mult chiar. Am turbat, am murit, am facut spume, am injurat (in gand, ca nu se putea out loud), dar in cele din urma ajungem la "granita" dintre Kosovo si Serbia. Foarte draguti astia din Kosovo, rapizi, amabili. Eh... sarbii...alta mancare de peste. Sau de cacao, mai bine zis. Ca nu e viza. Ca sa facem stanga imprejur pt. viza. Mai exact... sa ne intoarcem prin Kosovo, deci prin, sa trecem in Macedonia si din Macedonia in Serbia pt. viza. Pt. ca respectiva "granita" nu era decat un checking point. Pt. ca, Serbia nu recunoaste nicio granita cu Kosovo. Pt. cei ce habar n-au de ce, Kosovo vrea sa se separe de Serbia, vrea independenta si Serbia a zis nu. Apoi a bombardat regiunea. Asta a fost acum 9 ani. Inca nu e recunoscuta ca tara separata si independenta. Isi zice republica. Si cum Serbia zice ca nu exista Kosovo pe cont propriu, de ce sa accepte granita cu ea?! Mi se pare normal :|:|:|
Asa ca, vezi tu, draga Brain, am explodat. A fost prea de tot. Sa stam 3 ore, 4 ore chiar, ca sa ni se zica "go back". Masinile din spatele nostru cu numar de Kosovo isi schimbau placutele dupa ce treceau de "vama" Kosovo. Treceau pe numere de Serbia. Stiau ei de ce. Noi nu. Stupoare.
A, si ce-a fost si mai tare, dupa ce am mers 10metri sa ni se zice NU de catre sarbi, a trebuit apoi sa cumparam car insurance pt. Kosovo. I die. Dar, ma rog, cei de la "vama" Kosovo au fost super draguti cand au aflat situatia.

In fine, drumul de intoarcere a fost parcurs in conditii infernale si cu temperaturi extrem de ridicate - fierbeam de nervi :)) Am zis da-i naibii de sarbi si ne intoarcem pe unde am venit. Stii, din toate chestia asta, cred ca Serbia a luat locul Bulgariei la my least favorite country.

Anyway, ajungem in cele din urma (inapoi) in Skopje. Ne oprim la un mall, fiindca muream de foame. Stam si papam vreo 2 ore. Cand sa ne urcam in masina sa pornim spre hotel.... SOC! Telecomanda de la masina nu mergea... dai si unlock the freaking car. Nimic! Nu se intampla nimic. In cele din urma ne facem curaj sa deschidem usa si-asa si sa oprim alarma manual.
Am deschis usa rapid... si... nimic. Iar. Nicio alarma. Baga cheia in contact, da-i si porneste. Nimic. Nici bordul nu s-a aprins. Mai, ce naiba?!
Stai si chinuia-te sa faci tot felul de scenarii pt. care se poate ajunge la asa ceva. Constata apoi ca ai lasat farurile aprinse. 2 ore. Deci, n-are motorul curent. Ce sa faci, ce sa faci? Fa cu mine excesiv la masinile care treceau prin parcarea mall-ului, injura-i ca nu opresc.
In cele din urma am "agatat" un taximetrist amabil. Omul nu stia o iota de engleza, dar si-a sunat fiica sa ne ajute. Vine el, constata ca ne-a murit bateria (no, shit!), apoi suna pe-un coleg. Care avea cabluri. Vine si asta, ne da curent, se asigura ca ne merge motorul bine, ca suntem ok, ca all's well. Doi taximetristi. Cati de genul s-ar opri si as face asa ceva in Bucuresti....? Desi, daca ar fi vorba de straini, probabil ca destui...
Oricum, in timp ce asteptam cele 30 de minute pana sa plecam din loc (make sure the car's still running), pe mine una m-a pufnit rasul. Dar un ras d-ala plin de nervi only too tired to scream or kill.
Acum totu-i bine la hotel... tipa de la receptie a fost super nice. Ca doar stam la the same place la care am stat acum 3 zile, ne tine minte. A intrebat de Bran, vrea la castel (eeh, eeh :D), mi-a aratat sa-i dau si add pe facebook ( =)) ), dar e cute ea asa :P

So, cum iti ziceam, draga Brain, mi-ar prinde tare bine sa-l omor pe ALA acum. A, da, si cireasa de pe tort, n-am net in camera :))

Te pup (si te imbratisez si te si mangai) si sper sa ne auzim inapoi in Dracula Country cu bine,
Narf :)