Rozalia si Creierul sunt fane LOST

Super mega fane. Si ma mandresc cu faptul c-am molipsit-o pe Brain :P
As putea sa intru intr-o dezbatere de genul "cum, nu stii ce-i cu lost??? sub ce piatra ai trait in ultimii 5 ani?!". Si apoi, chiar daca stii de show, daca nu te-ai uitat, daca nu te-a captivat intriga complicata si cateodata enervanta, nu stiu ce fel de om esti :P Dar glumesc. E doar pentru cunoscatori asta:
Cum show-ul incepe abia pe 2 februarie mai avem pana sa intram intr-o stare de "ohmygodohmygoood!!!" frenetica. E ultimul sezon, se termina tot :((
Dar pana atunci am gasit niste promotional posters facute de un fan, mai exact Ty Mattson, head of Mattson Creative, postere care sunt absolut geniale. Prea geniale sa nu le pun si aici. Dar nu stiu cat or sa se prinda cei care habar n-au de show.
Si cum Brain e plecata prin Oktoberfest si are prilejul de a se holba liber la Balaurul... (grr) i le arat si ei prin intermediul acestui post :)
Click pe poze pentru postul original.

Anunt Important

2 10 2 10 check...we have an important announcement...cineva a implinit ....cativa ani:D sooooo i want you all to wish a happy happy happy happy birthday to our Narf, Rozi, Adriana (cum vreti;) )

cu dedicatie de la mine...sa fie pace!

>:D<>:D<

Sa fie vot! sau N-avem cu cine vota. Trebuie sa votam!

Si tocmai ce de acolo vin. A fost tare rapid, pac - la fostul meu liceu, pac - in cabina de vot, pac - inapoi acasa. Si de data asta am avut cerneala pe chestia aia :)) Si pentru ca asta-i un blog de exprimarea parerii, imi voi exprima parerea legata de vot... Am votat sa fie 300 de parlamentari. Pe principiul "This is Spartaaaaaa!". Am votat si aia cu unicameralul, pe principiu "what the fuck is going on here". Nu stiu care-i faza, c-o fi buna, c-o fi rea, tot grajdul ala o sa fie oricum. Si am votat si pentr-un presedinte... cu Remus Cernea. C-asculta metal si citeste Cioran. Nu ca as vrea sa ma reprezinte ca presedinte la o intalnire la Casa Alba cu Obama. In niciun caz nu-l vad capabil sa poarte o discutie cu Sarcozy. Nu ca-i contest abilitatiile lingvistice, sunt sigura ca stie engleza si franceza mai bine ca toti ailalti la un loc. Doar ca omul nu arata apresedinte si din start ar fi ridicularizat si atunci n-o sa rezolve nimic. Dar parca m-am saturat de toti labagii aia trasi la xerox. Evident ca n-o sa iasa metallistul asta presedinte, dar pe principiul "N-avem cu cine vota. Trebuie sa votam!" am pus si eu o stampila acolo.
Partea naspa e ca mi-e sila de toate astea. Daca o sa incep sa zic ca-l prefer pe Base, chit ca e jenant omul si disgratios, dar macar vrea sa schimbe ceva si macar e singurul care a declarat razboi pe fata comunistilor - daca zic ca-l prefer pe el o sa-mi sara in cap X si Y. Si n-am chef de faze d-astea, asa ca nu zic. Dar eu am votat. Ma oftica astia care refuza sa puna stampila - alde Brain si Puisor. Treaba voastra, dar ma ofticati.
Eu una il vroiam pe Radu Duda. Aveam si un plan, sa ma duc la vot cu pixu in haina si sa-i scriu numele acolo si sa fac un chenar si sa pun stampila in chenarul ala. Si sa se faca baza de votul ala anulat care era destinat lui Ra-duDu-da. Si il vroiam pe el pentru ca-l avea pe Regele Mihai in spate. Si pentru ca ar fi fost primul pas catre o schimbare de-a dreptul si cine stie, poate si monarhie. Monarhie! Uite visul meu. Sa traiesc intr-o tara cu regi si regine si printi si printese. Chit ca n-am avea niciun William sau Harry, dar poate se gaseste vreo printesa d-asta mai indepartata sa nasca, o Briana Caragea ceva. Dar, eh, fuse si se duse Radu Duda si Regele Mihai si visul meu de monarhie. Zau de nu ne-ar fi fost mai bine asa!
Dar eu mi-am luat perdea neagra si ma simt bine. Hai sa fie pace! :)

ps: Brain, de la al treilea shot sa te gandesti si la mine!

Reasoning

Pentru ca sunt racita; pentru ca ma plictisesc; pentru ca am draci; pentru ca sunt stresata; pentru ca n-am chef; pentru ca nu mai vreau; pentru ca n-am gripa aia a ma-sii; pentru ca stiu cine e de vina; pentru ca rozul nu merita asta; pentru ca e (si) blogul meu si pot sa pun ce vreau eu aici: (si nu, nu ma astept sa si spuneti ceva; de fapt, mai bine nu-mi ziceti nimic)

Alta obsesie :)

Pe principiul va recomand, pai atunci va recomand sa ascultati The Sword. Sunt tari.
Example A: track listening pe un site anume.
Example B: piesa asta de pe youtube, doar ca e nush ce cover - n-am gasit deloc piesa cum e ea pe album.

Example C: piesa astalalta. Super tare.


Totul a pornit de la fimlul Jennifer's Body. Pe coloana sonora se afla piesa Celestial Crown - scena cand Jennifer inoata goala in lac dupa ce l-a omorat pe tipul ala in padure si l-a lasat prada caprioarei. Mmyeah. Filmul e tare amuzant, apropo. Nu stiu cat s-a vrut horror si cat comedy, dar tinde mai mult spre ultimul gen :)) Si Megan Fox can't act. But that's general truth, she can only look great and nothing more :P

Minte bolnava

Chestia urmatoare am scris-o pe vremea cand adormeam in ore intr-a 12-a...atat de plictisita eram de ce se facea la orele alea irelevante pt. bac.
Astazi am patit-o din nou: era sa adorm la cursul de engleza (deci, curs,da? :)) ). M-a plictisit/enervat in asa hal profa incat ma gandeam sa ma omor. Si uite asa am revenit la tampenia asta scrisa acum 2 ani :)) Kretz o stie, posibil si Brain.
(uhm, e la misto...sper ca nu mai e nevoie sa precizez asta din nou :P)

Lama ascutita si zimtata strapunge carnea cu greu, lasa urmele dintilor sai ascutiti pe margini, taie incet, cu chin, plange si urla in ritm de durere. Sangele tasneste brusc. Improsca lichid rosu, vascos pe camasa alba... Se prelinge in reluare pe piept, cald, greu, apasator... Lama inainteaza, perforeaza mai departe organele. O vene ici-colo, carne sfaramitata cu usurinta acum ca a trecut de pielea groasa si batatorita. Fibra tresare usor, speriata de acea rabufnire brusca de violenta din partea stapanului organelor. Lama iese din nou la suprafata, triumfatoare, patata insa de sange, rosu aprins pe margini, bucati de carne agatate de zimti. Iese, orbeste, expulzeaza organe si miros daunator, doar pentru a intra din nou...de data asta cu mai multa forta, mai multa incredere, mai multa putere, strapungand mai mult, mai adanc, mai dureros. Sangele curge nincetat. Bluza alba devine rosiatica, sangele transformand-o. Mirosul de carne moarta, carne profanata, mirosul de sange ameteste, ma ameteste...delirez, cad intr-o baltoaca vascoasa si calda si adorm... Si ma trezesc la ora, inca la ora :|

Drama si Melodrama

Sunt nervoasa. Sunt frustrata. Sunt sictirita si plictisita. Sunt trista, dar foarte vesela. Sunt neputincioasa. Sunt incapabila. Sunt amuzata. Sunt intrigata. Sunt uimita.
Sunt toate la un loc.
A naibii combinatie!
Da, bine, ai avut si tu dreptate, fie... ti-am cerut scuze... am inteles, s-a rezolvat. Dar nici tu nu intelegi :)) Of.
Ma amuza unii oameni care se simt atat de bine cand se stiu mai maturi decat altii. N-aveti decat! Fiti ca un adult de 40 de ani in corpul unuia de 20, nu-mi pasa. Dar nu stati la coada sa-mi reprosati mie cat de copila sunt. Asta e, soarta, viata si destinul, cum ar zice sormea. Asa sunt eu, cum asa esti si tu.
So don't be like the pot calling the kettle black!
Am nevoie de melodrama ca sa simt adrenalina in vene si sa-mi iau portia de actiune pe ziua respectiva... ca asa suntem noi, femeile... Zau? :)) Of. Ce m-as delecta cu glumele de genul, daca n-as fi prea nervoasa :))
Apropo de asta, vreau sa ma bag la autoaparare. Vreau sa kick some ass. Dar pe bune. Am un instinct de razboinic in mine, cred ca am fost Ares intr-o viata anterioara. Sau un soldat in vreun razboi mondial si am murit pe front, luand si inamicii cu mine. Hmm, oi fi fost vreun soldat frantuz si am contribuit la omorarea a sutelor de nazisti. Poate d-aia nu-mi plac mie nemtii acuma :)) Sau, sau vreun spion britanic... si mai bine! Eh, de fapt eu am vise cu mine pe post de Mata Hari, dar... shh! :)))) Oricum, cert este ca mie sa nu-mi dati vreo arma, fie ea alba ori ba, ca nu raspund de mine. Mai ales cand am nervi.
Si vreau sa protestez fata de orarul nostru de cacat si anumiti profi care nu s-au tinut de cuvant si nu ne-au luat si anul asta - coughcuruscough. Eu nu pot dormi noaptea, cum se asteapta ei sa ma trezesc la 6 dimineata si sa si fiu gata de ascultat pe unii sau altii timp de 2, 4 ore?! Increeediiibil! (- cu accent de catineanu).
Eh... in fine, abia astept sa fiu c-o camera in mana si sa filmez :D Si eventual sa nu intarzii nici macar o secunda, ca we're not allowed :)) C-apoi iar ajung la instinctul razboinic :))

Weird day for science

In mintea mea stau de jumatate de ora in fata unei savarine, gandindu-ma daca s-o mananc sau nu. E cu multa frisca, frisca tare, ducle, dar prea multa. Are si o bucata de portocala infipta in varf. Portocala e amara. Savarina e intr-un suport de plastic, iar pe fund se poate observa zeama cum se strange. Zeama aceea care face toata savarina, fiind incredibil de dulce si buna.
Peste alta jumatate de ora magandesc daca sa termin si cealalta jumatate de savarina. Prajitura in consecinta e mica, dar a dracului de dulce. Ma gandesc cu stupoare ca azi n-am mancat nimic...ma rog, cateva bucati de paine prajita culese de la Kretz.
In realitatea, am terminat savarina in 10 minute.
10 minute, pentru ca eu mananc incet... si-mi place sa-mi savurez mancarea, mai ales o astfel de delicatesa.
Asta ca s-o oftic pe Brain. Si pe Kretz. Dar va promit sincer ca intr-o buna zi insorita o sa ne indulcim toate cu asa ceva si n-o sa va mai suparati pe mine.
Azi mi-am adus aminte de multe lucruri. A fost ziua amintirilor.
Pentru inceput, mi-am adus aminte de piesa Wamintirile, de Alternosfera si de cat de mult imi placea si cat ma stresa Laura cu piesa respectiva, pana in punctul in care ma saturasem s-o mai ascult.
De la asta am plecat catre piesa Numai tu, de Gandul Matei. Tot datorita Laurei o stiu, doar ca atunci am reusit s-o stresez eu pe ea suficient de mult. Cred sincer ca piesa aceasta concureaza puternic la categoria de piesa mea preferata. Ma rog, ea si alte 15 piese. Niciodata n-o sa ma pot decide.
Apoi Kretz a pus Femurul, de Ada Milea. Mi-am adus aminte de Sab... si de studentii aceia la Spiru, jurnalism, care cantau pe jumatate beti ce versuri isi aduceau aminte, in camera noastra de hotel din excursia catre fostele capitale ale Tarii Romanesti, de la cursul de turism. Pam-Pam.
Pornind incet spre casa, intr-un autobuz plin cu tarani, mi-am adus aminte cat urasc specimenele care se cred masculii dominatori ai planetei si-si permit sa-si bata joc de orice fata care le pica in vizor. Si evident ca nu se poate sa ripostez in vreun fel, n-am sanse de izbanda. Pot doar sa ma uit ingrozitor de urat la respectivii cretini... si se stie cat de urat pot sa ma uit eu.
Incercand mai apoi sa traversez strada pe la Poli, mi-am adus aminte cat de shucar e semaforul ala idiot. Uitasem de el, de cand n-am mai dat pe acolo. Evident ca a trebuit sa ma intorc la siguranta trotuarului, dupa ce avansasem cativa pasi, dar nu destui sa trec intersectia.
M-au amuzat placut cele 4 autobuze de 139, unul dupa altul, care duceau lipsa de calatori, dar care inca circulau. Nu inteleg logica unei astfel de intamplari, cate 4 autobuze de acelasi gen venind in sir. Dar uitasem ca asa ceva se intampla foarte des cu 139.
Apoi, catre final, mi-am amintit ca o iubesc pe mami cand vine acasa cu savarine. Desi nu trebuia sa pap, se intampla atat de rar sa dau peste asa ceva, incat n-am putut refuza. Pam-Pam :)

Am un cutit si nu mi-e frica sa-l folosesc! La taiat ceapa.

Daca v-ati gandit vreodata cum e sa tai ceapa la 1 noaptea, va spun eu ca e la fel ca taiatul in plina zi :)) Un mic sfat de la Kretz si se rezolva si cu plansul: tear-free, yay, ms Kretz :D
Da, ca eu tai si curat acuma legume pt. ciorba pe care o face mami maine. Dar lepra de mine nu se poate trezi maine de dimineata ca sa fac asta, cum face mami, ca sa faca mancarea :)) Nuuu, eu fac asta la 1 noaptea, ca si-asa n-am ce face si iar nu pot dormi.

In alat ordine de idei, jeez, people are afraid of me :)) Nu degeaba sunt eu Dragon in zodiacul chinezesc. Acuma, nah, daca I hate people in general si daca am catodata dorinta puternica de a omora pe oricine, ce sa fac? Ce bine ma simt :)) D-aia s-a inventat jocul Postal, care e pur si simplu genial si cel mai bun mod de a te descarca. You basically kill people at will, deci ce pot sa mai cer? Dar nu il mai am si il vreau, pt. ca traiesc doar cu amintirea lui, of.
A, si cica blogul e 'deep, misterios'. Imi place :D

Come on babe, why don't we paint the town? And all that Jazz

(this one's courtesy of Brain)
Mereu mi-am dorit sa fi putut canta (bine)... si dansa. Sa fi putut face si eu ceva de genul asta :D

je ne veux pas

I feel like this. Exactly like this.

As avea o tona de cuvinte care sa-mi descrie starea generala de spirit... Dar cred ca nu le pot exprima. Am nevoie de un fel de anger management course, sau pastile de calmarea starii de anxietate :)) M-am dat pe jazz si cabaret songs de curand; ma amuza si-mi induc o stare de bine :) Am consumat bani - mi-am luat lucruri marunte care sa-mi gadile papilele gustative intr-un mod placut (ceai cu banane zaharisite, printre alte ingrediente), dar si lucruri importante, de care aveam nevoie. Am pierdut vremea cu Kretz prin Mes Amis si ne-am dezbatut problemele medicale si cele mentale :)) M-am mirat de-o tipa pictata pe pereti acolo, fiindca parea fiinta perfecta, arata bine. Si ii multumim si barmanului de acolo pentru selectia de muzica care ne-a facut sa radem - pentru ca erau piese d-ale noastre si ne simteam bine sa le auzim. Abia astept sa inceapa facultatea ca sa am iar ce face si sa am motiv sa fiu ocupata in fiecare zi - nimic mai bun decat sentimentul ca faci ceva productiv, chipurile. Si nu vreau sa condamn oamenii care-si pierd principiile pentru principiile altcuiva, dar nici nu pot sa inteleg. Poate ca din punctul asta de vedere, da, esti mai matura, pentru ca ai scuza nu si pentru ca e una buna. Dar imi place ca incepe sa nu mai conteze. Si ceaiul e cam amar, credeam ca am pus destul zahar. E bun, dar nu prea, combinatie ciudata. Dar ciudat e bun. Si trebuie sa-mi pictez borcanul fara sa-l mai stric de data asta :)) Vreau o carte buna, dar buna rau de tot! In engleza daca se poate. O carte care sa ma capteze si pe care s-o citesc cu pofta, dorind sa stiu cum se termina, dar nevrand s-o termin. Interesant e ca am asa ceva, dar nu ma mai atrage in timp. Ehee, vreau multe. Cred ca pe moment vreau un calmant puternic - Xanax ar fi my drug of choice, dar nu ma lasa Kretz :)) Ciudat, pentru prima oara in multa vreme, mi-e somn inainte de 2 noaptea. Eh, am cearceaf negru, asa ca nu-mi mai pasa. Si Tommy al meu cred c-a fumat ceva, n-are stare si fuge peste tot, muta covoarele si miauna strident. Ce bine ca-l apuca pe el cheful de joaca la ora asta :))
Oricum, saptamana mi-a inceput bine, s-a continuat bine... Sper s-o tina tot asa, right Brain and Kretz? ;)

Nu am chef

Mare plictiseala azi. M-am trezit de dimineata ca sa mi-o pierd aiurea. Ziua, adica.
Mi-am facut mancare. Omleta pufoasa cu masline si parmezan. Salata cu rosii si castraveti, cu sos de verdeturi din gradina (asa scrie pe plic). Ceai Grandma's Fruitbasket, dulce-acrisor. Si United States of Tara pe streaming. N-am chef de vorba, oficial mi-am uitat telefonul undeva in ghiozdan si nu-l aud. Neoficial, tonul de apel ma enerveaza (in sfarsit, ar zice Brain).
Am doua urme de ac, pe fiecare brat, usor rosii si umflate. Recoltarile ma-sii! Am si o fatza buna de urmele mele de ac... N-am chef de nimic. Kretz e si ea pe modul de melancolie. Brain e in Pitesti si pana acum n-a avut net :)) E de vis vinerea asta.
Parca as baga un Nu am chef aaaazi, N-am chef de nimiiiic dar mai degraba as vrea ceva mai zgomotos. Macar mai spre seara sa ma trezesc si eu...
A da, ce e funny... Intra Brain pe mess, ca ii merge netul in sfarsit, yay... si Pam! mi se duce mie :))

Ceai si vreme de septembrie

(Afara-i cam asa)
This weekend was like this ... not that I'm complaining :D

Azi am tinut-o numai pe ceaiuri.
Am ajuns in sfarsit la Ceai la Cotroceni cu Brain si Daliana. Ne-am rasfatat, ne-am relaxat, ne-am imprietenit c-o matza neagra sora cu Felix ;)
Am vrut sa incerc si prajitura chinezeasca Kamikaze cu tona de ingrediente ciudate (clorofila, anyone?), dar nu mai aveau :)) Mai bine, cred :))
All in all a good day.
(ar fi fost mai bine daca n-as fi si pe drumul cel bun spre raceala)

Anecdote cu doctori

Am fost zilele astea prin spital cat n-am fost pana acum! Marti, miercuri si azi. Pt. diverse chestii, pt. mine si Kretz. Deja m-am plictisit de unele fete(a se citi fetze) de acolo... si cred ca si posesorii fetelor de noi :)) Kretz da pe acolo de mai demult, deci la ea e si mai si :))
Azi mi-am inceput ziua la 5jumate dimineata.
De ce? Pai la 6 venea o asistenta de la Puls sa-mi ia sange. Ca domnu' doctor de familie nu mai avea trimiteri de analize gratis. Si am apelat la un serviciu contra cost, dar care venea si la tine acasa. Kinda fancy, huh? Faza e ca eu una nu tin minte sa-mi mai fi recoltat sange pana acum. Nici mami. Inainte faceam urat la injectii, dar de cand cu tratamentul de acum 2 ani parca nu mai sunt asa rele, mai ales injectiile facute de tati. Acum n-a fost tati aici sa-mi ia sange, dar a fost o domnisoara asistenta draguta. A intrat in casa frumusel, insotita de sofer si a inceput sa se pregateasca. Pareau extrem de fresh, de parca era mijlocul zilei. Nenea soferul scria chitante - tot timpul a scris chitante.Mi-a dat si un card de fidelitate... :)) Asistenta imi arata acul: "Uite, e sigilat". Da, si mare si gros!
Imi zice sa stau intinsa, eu nu, ca nu-i nevoie. Palpeaza, tamponeaza si pac! Spre deosebire de Kretz, la mine a fost mai usor :)) Dar si mai putin amuzant. N-am putut sa ma uit cand acul mi-a strapuns pielea, dar m-am uitat apoi... Cand se umpleau eprubetele de sange. Era hipnotizant...sangele avea o culoara asa interesanta. Bine, ca efectul ala hipnotizant se datora si faptului ca ma luase cu ameteala :)) Dar eu sa nu stau intinsa, nuu.
Apoi gata, asta a fost tot. Ma rog, bratul mi-a amortit complet, era nefolositor si ma mai si durea rau. Dar mi-a pus un bandaj dragut. Aveam dovada c-am supravietuit! :))

Apoi am mers catre Spitalul Universitar, iar. Cu Kretz :) Aveam programare... Pt. alte analize. Trebuia sa beau 1 litru de apa inainte. Asa ca pana acolo am tot dat pe gat apa... Ne gandeam noi, mi-ar fi fost mai usor cu bere :)) Ajung la cabinet... iese asistenta de acolo... "Cine urmeaza?" Ii arat chitanta frumos... "Da' de ce bei?! Nu trebuie sa bei! Fugi repede la toaleta!!"
Inutil sa-i explic ca doctora mi-a spus sa fac asa. Am oftat indelung si, pe ritmul rasului lui Kretz, am fugit la toaleta, ca nah. Apoi ma asez la loc la coada. Urmez eu. Intru... un nenea doctor strain, cu accent taaare ciudat, ma indruma dupa paravan... si...imi cere sa-mi dau jos pantalonii. Am incremenit cateva secunde, cu o fata de :| Apoi il intreb de ce... "Pai cum altfel vrei sa facem ecografia?!" Aaaa, sa explic - ecografie transabdominala - pt. analizele la endocrinologie. Adica la fel ca alea pt. viitoarele mamici. Pune gel pe burtica, pune aparatul si se uita pe ecran, sa vada ca-i totul in regula inside. Pantalonii raman pe mine. Ii zic si lui astea. Se uita la mine patrat... "Pai, pe chitanta scrie altceva", zice tanti asistenta. Ma uit si eu pe chitanta, intr-adevar, la ce scria pe chitanta era nevoie de ce vroiau sa-mi faca =)) Plus ca pe chitanta era scris numele de 'Radulescu Emilian', apoi taiat si scris numele meu. Scuze fata de respectivul Emilian, dar ce sa caute el la o ecografie?!
Ma rog, incepe abrambureala aia de vai, doamnele astea de la receptie, dar vai si tu trebuia sa intrebi, dar vai, du-te sa bei apa. .... .... Ma scuzi, ce?! "Da, draga, un litru de apa. Hai, fuguta!" Ma simteam genial, pluteam, eram in extaz. Intai de ce bei, apoi hai si bea! Se duce Kretz -razand- si imi ia alta sticla de apa. Ei i s-a parut amuzanta situatia si mai ales ca eu trebuia sa beau. Iesea din cabinet din cand in cand asistenta sa se asigura ca beau... si incepea: "Hai, bea tot, bea bea bea!" Brain stie care-i faza =)))) Toti ceilalti pacienti radeau de mine... era funny intr-adevar, dar pe moment burtica mea se revolta cumplit. In cosul de langa noi erau 3 sticle de juma de litru, toate ale mele. Mai aveam inca una in mana. Brain si Kretz inteleg cata oroare a fost pe capul meu :))
In fine, totul s-a rezolvat frumos apoi... Desi cabinetul respectiv parca era lounge. Intrau alti doctori dupa pofta, se asezau la masa, ba mai si mancau unii, vorbeau despre planuri de film, chestii de genu :))
Partea buna e ca n-am ce credeau ca am. Partea proasta e ca inca nu stiu ce am. Trebuie sa astept alte analize. Ugh. Macar doctorii sunt amuzanti :))

In fine, dupa asta am fost cu Kretz la oftalmolog. Distractie mare si acolo, ca i-au pus picaturi si nu mai vedea. Si ea murea de ras. Putea sa vada motorul care statea la stop la intersectie, dar nu ma putea vedea pe mine, desi stateam langa ea, pe banca, in fata spitalului :)) Era draguta :))
Apoi alta programare pt. ea... programare pt. care am asteptat o ora si ceva, cred, pt. ca doctora intarzia. Eu cred ca am atipit pe scaun de vreo cateva ori. Ea inca se hizlea de vederea ei incetosata. E bine la spital, acolo, ai unde sa stai, sunt scaune destule, ai si mancare si apa de la automate d-alea, ai si televizor pe desene animate daca vrei... sa tot stai :))
Eh, macar doctorii sunt amuzanti si buni.

Doctori, masini si amintiri

Despre masini...
Vreau si eu masina. Nu atat pt. placerea de a conduce - ma simt mai bine pe locul "mortului" unde pot sa stau relaxata. Si nu din placerea de a injura participantii la trafic - pot sa fac asta si-n mod normal. Si nu neaparat pt. ca mi-ar placea sa merg cu masina, cu muzica mea, din playlistul meu data la maxim. Mai degraba pt. ca m-as plimba in voie cu masina, fara sa-mi pese de ceva, m-as duuuuuce departe... Mai degraba pt. ca le-as plimba pe fete, am face cumparaturile mai usor asa si ar fi si mai fun. La fel cum a fost ieri, cu Sabina :D
But I digress.
Nu ma stiu in stare sa "dau de carnet" pt. simplul fapt ca ma sperie usooor ce se afla sub capota si ce trebuie sa controlez eu.
Dupa incidentul cu Serbia am jurat ca imi iau si eu carnet, ca sa nu mai fiu nevoita sa spun altora ce trebuie sa faca, ci sa fac eu direct. Dar, ca de obicei, nici macar eu nu ma ascult :))

Despre doctori...
Nu e ca nu-mi plac...doar ca unii nu-mi plac. Simt ca nu le pasa de mine, desi sunt pacientul lor si ma astept de la ei sa ma vindece, orice as avea. Am impresie ca ma trateaza ca pe inca unu'
Dar thank God pt. exceptiile de la regula! Am intalnit ieri si azi 2 femei care practica aceasta meserie si care sunt atat de dragute si care s-au interesat de mine ca pacient si nu m-au facut sa ma simt aiurea deloc.
Nu stiu unde se duce fiecare pt. anumitele probleme pe care le are, dar pana acum doctorii de la Universitar imi par cei mai buni si mai nice.

Despre amintiri...
Azi am fost prin Rahova. Cartier care mi-a gazduit copilaria. Nu pt. ca stateam acolo, dar aveam scoala generala acolo. Si toti colegii stateau acolo, deci inavitabil umblam zona. Mai exact, intre Sebastian si piata. Azi iar am trecut pe acolo, cu Kretz, si imi aduceam aminte cum pierdeam cel putin o ora jucandu-ma, dupa scoala. Si casa aceea mirifica, de la coltul strazii, inca este de vanzare. Dupa 7 ani, inca n-a fost cumparata. Clar ne asteapta pe noi, Kretz. Am trecut si prin piata...chestii interesante, la preturi interesante... daca poti sa faci abstractie de everything else si gasesti rarele lucruri acceptabile, iesi tare bine.
Si inghetata cu fistic din piata e geniala.

Je m'en fish!

Pissed Mist Alert, gen!
Si ce sa faca Narf cand este pissed? Pai, youtube some music, of course. Aparent, muzica ce o am deja in playlist nu e destul de "suparata" pt. mine.
Si am gasit doua potentiale candidate la categoria calm me down.
Prima este o piesa care imi place mai mult pt versuri, pt. ca I actually hate Limp Bizkit:


Iar a doua... desi nu e tocmai loud enough, imi place!


Si uite asa, cu volumul la maxim, cu castile pe urechi... cu cmn in fata... mai merge.

Nu stiu ce titlu sa-i dau

Imi place sa colectionez "citate". Ma rog, nu citate per say dar anumite chestii care se "spun" si se gasesc pe net. Mi se par fun, interesante si they more than often come in handy. Aveam un text document destul de lung, plin cu astfel de citate. Dar l-am pierdut, along cu restul informatiilor care se alfau pe laptop cand acesta s-a decis sa-mi moara in brate. L-am resuscitat. Ma rog, nu eu dar eu l-am umplut din nou cu mai tot ce era in el to begin with. Colectia mea de citate este inca mica, din pacate. Si erau unele asa bune in doc-ul ala!
Ce am strans so far, sunt astea (thank Stumble)(ce am gasit ca fiind atribuit cuiva am mentionat si eu):

111,111,111 x 111,111,111 = 12,345,678,987,654,321

I tried sniffing Coke once, but the ice cubes froze the end of my nose.

When I'm not in my right mind, my left mind gets pretty crowded.

If someone with multiple personalities threatens to kill himself, is it
considered a hostage situation?

If you yelled at your plants instead of talking to them, would they still grow?
Only to be troubled and insecure?

When you choke a smurf, what color does it turn?

I am a chemical reaction and proud of it!

It's not the end of the world, but you can see it from there!

Some of you can't help it that you're ugly, I can't help it that I'm sarcastic. Deal with it.

What happens when you get punched in the medulla oblongata? You die.

"Do you think the comprehension fairy will hit you on the head with her wand?"

Votre vie est un échec. Veuiller presser le bouton Reset.

Don't forget, young man. Today was yestarday's tomorrow...

"I wish to live until 150 years old but the day I die, I wish it to be with a cigarette in one hand and a glass of whiskey in the other." Ava Gardner

"Not everyone is lucky enough to understand how delicious it is to suffer." Katharine Hepburn

"Always be a first rate version of yourself." Audrey Hepburn

"I think it pisses God off if you walk by the color purple in a field somewhere and don't notice it." Alice Walker

"Beneath the make-up and behind the mask I am just a girl who wishes for the world." Marilyn Monroe

We don't have time to be romantic anymore.

"Pardon me, my friends, I have ventured to paint my happiness on the wall." Nietzsche

I've always thought my flowers had souls.

Life's no fun without a good scare!

Ask me no questions, I will tell you no lies.

Oh, glorious world, I am alive yet another day!

Come trouble, but come alone (trouble never comes alone)!

Septembrie ma omoara incet.
Septembrie aduce vesti interesante, doar ca nu intr-un sens bun.
September is doing this to me!

In alta ordine de idei, Brain, mai zi si tu ceva!

Awww!

The apocalypse a venit! Am murit - asta micu' m-a omorat. Si am zis ceea ce nu credeam ca voi zice ever: ca vreau un copil..... DOAR ca sa faca si el asa =))

Oh, pretty please, let me sleep September away

De obicei imi placea toamna. Mai ales ca afara e cam pe gustul meu.
De obicei imi placea luna septembrie. Mai ales ca acum am doua zile de nastere de sarbatorit, a doua prietene.
De obicei abia asteptam sa se termine vara, acum o deplang.
De obicei eram energica daca afara era urat.
De obicei... Bleah!!!

OMG They Speak French Here! Pt.6

Poze din avion - drumul de intoarcere. Pentru ca, nu-i asa, e frumos de la ten thousand feet in the air :D Primele-s facute de mine, apoi vin unele courtesy of Andrei si Brain :)

In alta ordine de idei, am descoperit ca n-am rau de avion, desi mi-e frica de inaltimi. Am stat si la geam (toti trei am apucat sa stam :D) si n-am murit. Ba, ma rog, am murit de fericire, ca se vedea super tare in jos :))
Primul zbor a fost ala definitoriu. La al doilea (dupa escala, adica), deja ma simteam de-a casei. In a veeery strange way, I can relate to Cristi. Don't kill me Brain, you know you do too :))

In ultimul avion, la intoarcere, am avut parte de niste specimene fantastice. Si nu neaparat la modul bun. Era zborul catre Romania, evident, si era plin de romani.
Una bucata pitipoanca insotita de-un manelo-cocalar veritabil, vorbitor de-o germana stricata (escala a fost la Munich), cu mici probleme de pasaport/buletin - pt. ea. Tot ea era incredibil de entuziasmata cand stweardesa isi facea "poezia" cu pusul centurii de siguranta si indicatul exit-urilor.
Trei bucati tarani d-aia de la tara, cu 5-6 bagaje de mana, grele, mari, de a fost nevoie sa ne ocupe si compartimentul nostru de bagaje si sa ne impinga ghiozdanele intr-o parte. Cu taranul-sef care n-a auzit de obraz si care s-a lasat pe scaunul ala in exces, desi i-am specificat cat se poate de clar ca ma incomodeaza (statea in fata mea)... si oricum n-avea voie sa faca asta in timpul zborului, stewardesa aia a specificat clar in romaneste. Cu taranca plina de iubire pt fiul lor coca-n devenire, de era nevoie sa-l pupaceasca zgomotos in vazul tuturor, in avion. Mi-a fost mila de saracul pui de taran.
Si, cireasa de pe tort, un nene tare simpatic, nu se stie ce natie... dar care semana leit cu Italianul "Mi scuzi" Pedofil din EuroTrip. Doar cu vreo 50 de kile in plus si mai inchis la culoarea pielii. In rest, la fel de funny. Socializa cu niste bucuresteni si radea mult.
O stewardesa era urata de ma speria cand sa uita la noi sa ne intrebe ce bem... Un steward care ma speria prin simplul fapt ca era un he-stewardess.
Si Otopeniul nostru cel de toate zilele, care ne-a dat palpitatii dupa 15 de minute de asteptat bagajele sa vina - incepusem sa credem ca s-au pierdut, ale naibii :))
Eh, c'est la vie...en rose.... :D