Rozalia si Creierul sunt fane LOST

Super mega fane. Si ma mandresc cu faptul c-am molipsit-o pe Brain :P
As putea sa intru intr-o dezbatere de genul "cum, nu stii ce-i cu lost??? sub ce piatra ai trait in ultimii 5 ani?!". Si apoi, chiar daca stii de show, daca nu te-ai uitat, daca nu te-a captivat intriga complicata si cateodata enervanta, nu stiu ce fel de om esti :P Dar glumesc. E doar pentru cunoscatori asta:
Cum show-ul incepe abia pe 2 februarie mai avem pana sa intram intr-o stare de "ohmygodohmygoood!!!" frenetica. E ultimul sezon, se termina tot :((
Dar pana atunci am gasit niste promotional posters facute de un fan, mai exact Ty Mattson, head of Mattson Creative, postere care sunt absolut geniale. Prea geniale sa nu le pun si aici. Dar nu stiu cat or sa se prinda cei care habar n-au de show.
Si cum Brain e plecata prin Oktoberfest si are prilejul de a se holba liber la Balaurul... (grr) i le arat si ei prin intermediul acestui post :)
Click pe poze pentru postul original.

Eroii involutiei

Long time no see... v-a distrat narf bine pana acum oricum. N-am avut chef si nici n-am prea mai avut asa multe frustrari pentru a mi le expune.

Tot ce vreau sa transmit omenirii este urmatoru mesaj: oameni buni GROW UP!!!!!! In ultimele luni am observat numai oameni batuti in cap, care refuza sa invete sa gandeasca, desi nu e asa complicat pe cat cred (nu zic ca eu sunt mama ganditorilor...but then again, this is not about me) si care, desi au o varsta, se comporta ca un copil de 3 ani aflat la pubertate (stiu e greu de imaginat, dar se poate). Normal ca toti sunt buricu pamantului, iar cand isi vad teritoriu amenintat isi strang jucariile si isi fac un zid de aparare, sa nu cumva sa imparta si cu ceilalti copii ce-au ei...doamne fereste cum sa dau si la altu, pe noi nu ne-a invatat mami sa impartim.

Sa nu mai vorbesc de complexul mesianic, care loveste din greu si face multe victime (la unele e din plin stiti voi care:P) (and by voi i mean my grown-up friends). Pe sistemu: "viata ie greu, ie frumos da trece, sa fie bine sa nu fie rau" (in caz ca nu se simte ironia subtila , "ie" este o greseala intentionata, menita sa ironizeze o clasa din ce in ce mai mare a societatii) e greu sa n-ai prieteni, dar nu-i nimic, continua sa crezi ca ai(ne distrati si pe noi un pic, macar atat sa faceti). Si nu te astepta la altii sa renunte la viata lor pentru ideile tale marete si tampite.

Ah, si ce-i cel mai frumos e ca "copilasii" astia n-au ce face cu timpu lor liber...si se gandesc ei ca ar fi frumos sa "faca bine" altora ... si se bucura de victorii imaginare, si le creste lor orgoliu, se face mare mare mare (macar el, daca intelectu le-a ramas la 3 ani). Si ce e cel mai funny e ca ei cred ca ceilalti chiar ii baga in seama si pun la suflet. TEAPA, we don't give a fuck, we couldn't care less...

In urmatorul post (care nu stiu cand va fi, nu promit nimic) o sa vorbesc despre respect, calitate straina acestor copilasi.

Si ca incheiere, de la mine pentru acesti eroi ai involutiei.... sa aveti o seara, o saptamana si un an cat mai placut. poate gasiti carpa de praf si va stergeti creieru nefolosit de o vesnicie (nu...nu pe mine:P)

P.S. Intelege fiecare ce vrea, cand vrea, cum vrea si cu cine vrea. Oh, da...si sa fie pace!

Come on babe, why don't we paint the town? And all that Jazz

(this one's courtesy of Brain)
Mereu mi-am dorit sa fi putut canta (bine)... si dansa. Sa fi putut face si eu ceva de genul asta :D

Ceai si vreme de septembrie

(Afara-i cam asa)
This weekend was like this ... not that I'm complaining :D

Azi am tinut-o numai pe ceaiuri.
Am ajuns in sfarsit la Ceai la Cotroceni cu Brain si Daliana. Ne-am rasfatat, ne-am relaxat, ne-am imprietenit c-o matza neagra sora cu Felix ;)
Am vrut sa incerc si prajitura chinezeasca Kamikaze cu tona de ingrediente ciudate (clorofila, anyone?), dar nu mai aveau :)) Mai bine, cred :))
All in all a good day.
(ar fi fost mai bine daca n-as fi si pe drumul cel bun spre raceala)

OMG They Speak French Here! Pt.6

Poze din avion - drumul de intoarcere. Pentru ca, nu-i asa, e frumos de la ten thousand feet in the air :D Primele-s facute de mine, apoi vin unele courtesy of Andrei si Brain :)

In alta ordine de idei, am descoperit ca n-am rau de avion, desi mi-e frica de inaltimi. Am stat si la geam (toti trei am apucat sa stam :D) si n-am murit. Ba, ma rog, am murit de fericire, ca se vedea super tare in jos :))
Primul zbor a fost ala definitoriu. La al doilea (dupa escala, adica), deja ma simteam de-a casei. In a veeery strange way, I can relate to Cristi. Don't kill me Brain, you know you do too :))

In ultimul avion, la intoarcere, am avut parte de niste specimene fantastice. Si nu neaparat la modul bun. Era zborul catre Romania, evident, si era plin de romani.
Una bucata pitipoanca insotita de-un manelo-cocalar veritabil, vorbitor de-o germana stricata (escala a fost la Munich), cu mici probleme de pasaport/buletin - pt. ea. Tot ea era incredibil de entuziasmata cand stweardesa isi facea "poezia" cu pusul centurii de siguranta si indicatul exit-urilor.
Trei bucati tarani d-aia de la tara, cu 5-6 bagaje de mana, grele, mari, de a fost nevoie sa ne ocupe si compartimentul nostru de bagaje si sa ne impinga ghiozdanele intr-o parte. Cu taranul-sef care n-a auzit de obraz si care s-a lasat pe scaunul ala in exces, desi i-am specificat cat se poate de clar ca ma incomodeaza (statea in fata mea)... si oricum n-avea voie sa faca asta in timpul zborului, stewardesa aia a specificat clar in romaneste. Cu taranca plina de iubire pt fiul lor coca-n devenire, de era nevoie sa-l pupaceasca zgomotos in vazul tuturor, in avion. Mi-a fost mila de saracul pui de taran.
Si, cireasa de pe tort, un nene tare simpatic, nu se stie ce natie... dar care semana leit cu Italianul "Mi scuzi" Pedofil din EuroTrip. Doar cu vreo 50 de kile in plus si mai inchis la culoarea pielii. In rest, la fel de funny. Socializa cu niste bucuresteni si radea mult.
O stewardesa era urata de ma speria cand sa uita la noi sa ne intrebe ce bem... Un steward care ma speria prin simplul fapt ca era un he-stewardess.
Si Otopeniul nostru cel de toate zilele, care ne-a dat palpitatii dupa 15 de minute de asteptat bagajele sa vina - incepusem sa credem ca s-au pierdut, ale naibii :))
Eh, c'est la vie...en rose.... :D

OMG They Speak French Here! Pt.5

(29.08.2009)

Dis-de-dimineata... ne-am trezit cu greu... Era ultima zi si n-aveam chef s-o incepem, ca asta insemna s-o si terminam si odata cu ea sa terminam si vacanta noastra. Dar, we had to.
Plus ca, urma sa mergem la Versailles. Am asteptat cu nerabdare momentul cand voi pasi in palatul in care a locuit Marie Antoinette (yes, I have a thing for her). Am tot capiat-o pe Brain cu asta.
Ne-am urcat in trenul spre Versailles -care e de fapt a small little town on its own, nu stiam- si am mers catre palat. Ma rog, mici probleme de directie la un moment dat, dar nimic ce o harta nu poate rezolva :))

La intrarea in palat.... muuuuuulta lume!

Si vreo 2-3 autocare din Romania :| Suuuper.

La cozi n-am stat.... aveam intrare libera. Studente sub 26 de ani, cetateni europeeeeeni :D

Mic detaliu de la poarta de la intrare.

Inauntru era superb. Ramaneai cu gura cascata. Daca aveai loc s-o deschizi, that is. Multe grupuri de turisti care stateau pe loc sa asculte blabla-ul de rigoare si de care nu puteai sa treci. Multi alti turisti cu casti, audio-tour, gen, care se opreau pe unde aveau chef si carora degeaba le cereai sa se dea la o parte, sa treci si tu, ca nu te auzeau.

Si uite-ne si pe noi :D

Paturile lor erau fenomenale, here's proof:

Iar asta era traseul catre etaj, unde se aflau camerele lor si The Hall Of Mirrors si altele. Mi s-a parut cool, cu trecerea asta interesanta de la o culoare la alta.

The Famous Hall Of Mirrors. Care a fost cam naspa, fiind prea multi oameni inauntru, nu putea fi admirata in all its glory.

Detaliu din Camera Pacii. Cat de "frumos", nu?

Mic detaliu de pe patul reginei, din camera ei. Se vede usor "M"-ul brodat pe tablia patului.

Iar asta e usa secreta prin care a scapat de revolutionari.

In cele din urma am ajuns si in gradini. Care sunt superbe. Muzica specifica perioadei se auzea din difuzoare, lumea era vesela, the sun was shining and the birds were singing - cam asa era atmosfera p-acolo. Literally wow.

Ne-am decis sa stam pe iarba, fumusel, sa papam, sa ne hidratam, sa mai atipim asa frumos sub soarele care ne incalzea incet... taaaare bine fu!

Then ne-am asezat tabara cativa metri mai incolo, langa apa. Ne-am asezat pe bordura in speranta ca ne vom putea scalda picioarele in The Canal. Nu s-a putut, n-ajungeam pana la apa :))
Dar pana una alta, au venit lebedele. Care erau atrase de mancare... apoi de iarba pe care o aruncam noi in apa. Erau atat de hamesite... incat la un moment dat mi-a fost frica sa mai stau cu picioarele langa ele, sa nu ma ciupeasca, ca stiu ca doare :D La Brain s-a repezit una...noroc ca avea Conversii si n-a apucat sa ciugileasca decat un pic de siret :))

P-asta am botezat-o Marie Antoinette, her highness, fiind singura lebada alba de acolo...si avand aere de mare doamna :))

Dupa ce ne-am plictisit de lenevit langa apa, am zis hai si la palatul ei. Eu una acolo vroiam sa ajung :D In drum spre, peisajul parea ca de toamna - de parca nu mai erau 2 zile si chiar era toamna. Am vazut si-un copac tare cool si dupa ce s-a eliberat, hop si noi! :)
Brain, giving peace, from a cool tree, gen.

Uite, poza pt. mamiiiii... :|

Then we were off to see the Wizard, the wonderful Wizard of Oz! Aka, Marie Antoinette's place.

Cam asta e camera ei, din Trianonul Mare... yep, lots of pink!

Asta e palatul mic, Trianonul Micut... care e tare micut.

Detaliul acesta de pe un perete mi s-a parut interesant...

Si, va rog.... buda lor, vazuta prin geam de protectie! Electricity not included.

Apoi am fost sa ne mai plimbam prin gradina ei... cute place :)

Si asta-i templul lui Cupidon, eeh eeh :))

OMG They Speak French Here! Pt.4

(28.08.2009)

Ziua a 4-a ne-am inceput-o cam asa.
Ma rog, de fapt aia e o poza de cu o seara inainte, dar the same goofy attitude s-a pastrat si dimineata.

Aveam sa mergem la Centrul Pompidou. Nu neaparat si sa-l vizitam, ca se platea, dar ne-am pierdut prima parte a zilei pe acolo. Atmosfera era again foarte placuta. De parca era un mini-fair.

Inauntru e foarte tare, foarte avangardist, asa. Plin de ciudatenii si obiecte cool si moderne.

Fiind pranzul si fiindu-ne foame, ne-am asezat langa o fantana, aproape de Hale.

La Halele respective te minunezi. E un fel de mall. De fapt, chiar e mall. In forma de piramida rasturnata. Adica primul nivel, cel de jos de tot, e mai mic. Urmatorul e mai mare. Then din ce in ce mai mare, pana ajungi la supravata. Tot mall-ul se petrece sub nivel, cum ar veni. E cool. Dar scump, but of course.

Nemaiavand ce altceva sa facem, ne-am hotarat ca este cazul sa ne bagam iar picioarele in Luvru - apa de acolo, that is. Insa era prea frig, vantul batea prea tare, so that was out of the question. Still with nothing to do, nu ne-a ramas decat sa vizitam Luvrul, ca tot eram acolo.
Mona Lisa era a definitely no-no. Nu aveam chef sa stam nu stiu cate ore ca sa vad ceva 3X4. Asa ca ne-am ales niste galerii care sa ne atraga, doua la numar, ca sa nu pierdem prea mult timp acolo.
First of, am fost la Renastere. Vroiam eu. Sa zicem ca am fost cam dezamagita. Tablourile erau too much, iar sculpturile erau... well, din categoria "sa ne rugaaaammmmm" . Dar, deh, era perioada.

Si la tablouri arata cam asa. E tare plictisitor. Adica, sure, tablouri faimoase, frumoase, wow. Dar prea multe. Overload of art, gen.

Apoi am fost la egipteni. Irina has a thing for them ;)
Era super acolo. Definitely refreshing, dupa tona de tablouri vazute anterior. Mult mai multa lume acolo, dar aveai ce vedea. Cred ca cea mai interesanta parte a Luvrului... (desi nu le-am vazut pe toate, dar din cate am vazut la about the rest, cam asa ar fi).

Aww, ain't this just cute? :)

Plus, we got to see dead stuff :D

A, da, si chestiile astea sunt super funny :)