Weird day for science

In mintea mea stau de jumatate de ora in fata unei savarine, gandindu-ma daca s-o mananc sau nu. E cu multa frisca, frisca tare, ducle, dar prea multa. Are si o bucata de portocala infipta in varf. Portocala e amara. Savarina e intr-un suport de plastic, iar pe fund se poate observa zeama cum se strange. Zeama aceea care face toata savarina, fiind incredibil de dulce si buna.
Peste alta jumatate de ora magandesc daca sa termin si cealalta jumatate de savarina. Prajitura in consecinta e mica, dar a dracului de dulce. Ma gandesc cu stupoare ca azi n-am mancat nimic...ma rog, cateva bucati de paine prajita culese de la Kretz.
In realitatea, am terminat savarina in 10 minute.
10 minute, pentru ca eu mananc incet... si-mi place sa-mi savurez mancarea, mai ales o astfel de delicatesa.
Asta ca s-o oftic pe Brain. Si pe Kretz. Dar va promit sincer ca intr-o buna zi insorita o sa ne indulcim toate cu asa ceva si n-o sa va mai suparati pe mine.
Azi mi-am adus aminte de multe lucruri. A fost ziua amintirilor.
Pentru inceput, mi-am adus aminte de piesa Wamintirile, de Alternosfera si de cat de mult imi placea si cat ma stresa Laura cu piesa respectiva, pana in punctul in care ma saturasem s-o mai ascult.
De la asta am plecat catre piesa Numai tu, de Gandul Matei. Tot datorita Laurei o stiu, doar ca atunci am reusit s-o stresez eu pe ea suficient de mult. Cred sincer ca piesa aceasta concureaza puternic la categoria de piesa mea preferata. Ma rog, ea si alte 15 piese. Niciodata n-o sa ma pot decide.
Apoi Kretz a pus Femurul, de Ada Milea. Mi-am adus aminte de Sab... si de studentii aceia la Spiru, jurnalism, care cantau pe jumatate beti ce versuri isi aduceau aminte, in camera noastra de hotel din excursia catre fostele capitale ale Tarii Romanesti, de la cursul de turism. Pam-Pam.
Pornind incet spre casa, intr-un autobuz plin cu tarani, mi-am adus aminte cat urasc specimenele care se cred masculii dominatori ai planetei si-si permit sa-si bata joc de orice fata care le pica in vizor. Si evident ca nu se poate sa ripostez in vreun fel, n-am sanse de izbanda. Pot doar sa ma uit ingrozitor de urat la respectivii cretini... si se stie cat de urat pot sa ma uit eu.
Incercand mai apoi sa traversez strada pe la Poli, mi-am adus aminte cat de shucar e semaforul ala idiot. Uitasem de el, de cand n-am mai dat pe acolo. Evident ca a trebuit sa ma intorc la siguranta trotuarului, dupa ce avansasem cativa pasi, dar nu destui sa trec intersectia.
M-au amuzat placut cele 4 autobuze de 139, unul dupa altul, care duceau lipsa de calatori, dar care inca circulau. Nu inteleg logica unei astfel de intamplari, cate 4 autobuze de acelasi gen venind in sir. Dar uitasem ca asa ceva se intampla foarte des cu 139.
Apoi, catre final, mi-am amintit ca o iubesc pe mami cand vine acasa cu savarine. Desi nu trebuia sa pap, se intampla atat de rar sa dau peste asa ceva, incat n-am putut refuza. Pam-Pam :)

Doctori, masini si amintiri

Despre masini...
Vreau si eu masina. Nu atat pt. placerea de a conduce - ma simt mai bine pe locul "mortului" unde pot sa stau relaxata. Si nu din placerea de a injura participantii la trafic - pot sa fac asta si-n mod normal. Si nu neaparat pt. ca mi-ar placea sa merg cu masina, cu muzica mea, din playlistul meu data la maxim. Mai degraba pt. ca m-as plimba in voie cu masina, fara sa-mi pese de ceva, m-as duuuuuce departe... Mai degraba pt. ca le-as plimba pe fete, am face cumparaturile mai usor asa si ar fi si mai fun. La fel cum a fost ieri, cu Sabina :D
But I digress.
Nu ma stiu in stare sa "dau de carnet" pt. simplul fapt ca ma sperie usooor ce se afla sub capota si ce trebuie sa controlez eu.
Dupa incidentul cu Serbia am jurat ca imi iau si eu carnet, ca sa nu mai fiu nevoita sa spun altora ce trebuie sa faca, ci sa fac eu direct. Dar, ca de obicei, nici macar eu nu ma ascult :))

Despre doctori...
Nu e ca nu-mi plac...doar ca unii nu-mi plac. Simt ca nu le pasa de mine, desi sunt pacientul lor si ma astept de la ei sa ma vindece, orice as avea. Am impresie ca ma trateaza ca pe inca unu'
Dar thank God pt. exceptiile de la regula! Am intalnit ieri si azi 2 femei care practica aceasta meserie si care sunt atat de dragute si care s-au interesat de mine ca pacient si nu m-au facut sa ma simt aiurea deloc.
Nu stiu unde se duce fiecare pt. anumitele probleme pe care le are, dar pana acum doctorii de la Universitar imi par cei mai buni si mai nice.

Despre amintiri...
Azi am fost prin Rahova. Cartier care mi-a gazduit copilaria. Nu pt. ca stateam acolo, dar aveam scoala generala acolo. Si toti colegii stateau acolo, deci inavitabil umblam zona. Mai exact, intre Sebastian si piata. Azi iar am trecut pe acolo, cu Kretz, si imi aduceam aminte cum pierdeam cel putin o ora jucandu-ma, dupa scoala. Si casa aceea mirifica, de la coltul strazii, inca este de vanzare. Dupa 7 ani, inca n-a fost cumparata. Clar ne asteapta pe noi, Kretz. Am trecut si prin piata...chestii interesante, la preturi interesante... daca poti sa faci abstractie de everything else si gasesti rarele lucruri acceptabile, iesi tare bine.
Si inghetata cu fistic din piata e geniala.