Pissed Mist Alert, gen!
Si ce sa faca Narf cand este pissed? Pai, youtube some music, of course. Aparent, muzica ce o am deja in playlist nu e destul de "suparata" pt. mine.
Si am gasit doua potentiale candidate la categoria calm me down.
Prima este o piesa care imi place mai mult pt versuri, pt. ca I actually hate Limp Bizkit:
Iar a doua... desi nu e tocmai loud enough, imi place!
Si uite asa, cu volumul la maxim, cu castile pe urechi... cu cmn in fata... mai merge.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
vineri, 11 septembrie 2009
Muse Resistance
Albumul nou Muse e gata si pus pe site ( www.muse.mu ) , iar toata lumea care are cont poate sa-l asculte. Cont insemnand 5 minute (maxim) de click-ait si creat user name and pass. nu se plateste nimic, nu-ti cer nimic in return. deci daca va place ce-o sa va povestesc eu in continuare go ahead and make an account. merita. daca nu, o sa iasa ca LP in format nou p iTunes (mda narf, stiu , fac reclama la iStuff) si in magazine in format normal si rotund (known as cd)
sa revenim, albumul nou Muse, The Resistance, anuntat inca de la terminarea turneului precedent (black holes and revelations - 2007) e gata si se ridica la nivelul asteptarilor create. Se zvonea undeva prin 2008 ca o sa aiba tente electro, are din plin. Se vorbea si de o simfonie rock de aproape o ora, nu are o ora, dar este exceptionala. In rest, aceleasi parti clasice (si cand zic clasice ma refer la muzica simfonica, clasica) aceeasi voce unica, aceleasi riffuri de bass mindblowing, iar toba parca un pic mai naturala decat pe restul abumelor (desi toate au fost inregistrate pe acelas set de tobe).
Albumul a fost inregistrat in proaspat-construitul studio al formatiei, in Italia, pe malul lacului Como (studio Bellami). Contine 11 piese (da, doar 11:P), o sa vorbesc despre fiecare in parte, don't worry. Ah da, si e important de mentionat ca este un album conceptual, inspirat de cartea lui Orwell 1984 (chek out interviul luat de Zane de la radio1 bbc)
Prima piesa - Uprising. Asa cum a spus Dominic intr-un interviu, au decis sa inceapa albumul dinamic de data asta. Titlul spune tot, piesa asta e o revolta, sau mai bine zis o instigare la revolta. Impotriva "liderilor" lumii (se ia si de iubitii mei PR-i, u go matt:D). Pe melodia asta se observa si cele mai multe influente electro.
A 2-a piesa da si numele albumului - Resistance. Inceputul imi aduce aminte de early muse, continuandu-se cu un pian care la prima ascultare poate parea un pic dubios, insa de la a 2-a ascultare piesa asta se prinde de tine si nu-ti mai da drumul. Versuri si voce in tonul clasic Muse.
Undisclosed desires - ati ghicit, a 3-a piesa. Si pe melodia asta se pot observa usoare influente electro, defapt un pic mai multe :D. Are un riff repetitiv foarte obsedant, iti ramane in cap clar minute bune dupa ce asculti piesa. Ah da, sa nu uit, matt introduce un instrument nou: keytar - o chitara cu clape (suna genial).
United States of Eurasia (+Collateral Damage). Eh, piesa asta e un fel de balada. La inceput imi aduce aminte de Unintended, iar mai pe la mijloc cred ca e evidenta asemanarea cu Queen. Piesa continua mesajul Uprisng, iar ca "muze" matt a avut 2 carti. Pe langa 1984, care a inspirat tot albumul cum am zis mai sus, a mai fost o carte numita "Grand Chessboard" scrisa de un consilier al presedintilor americani. Basically nenea ala scrie in carte ca daca Eurasia s-ar uni, america will be nothing, zero, nada, destroyed...u get my point. Asa ca nenea practically advised all presidents to wage war against everyone who stood in the way of USA. Piesa in sine e diferita de restul albumului, fiind intr-o gama arabica. Compozitia e jos palaria, poate una din cele mai bune compozitii muse. Iar despre partea cu "there can be only one" (queen-ish part) Matt a zis ca au ras cand au auzit cum a iesit. si cam are dreptate, e un pic funny. Melodia se termina cu Collateral Damage (adica jumate din Nocturne Opus 9 no.2 a lu musiu Chopin - that's why i love Matt). Bucata asta muzicala e soundtrackul perfect pentru sfarsitul lumii, sau pentru o furtuna, un cutremur, un uragan. Cand ii vezi pe toti in jurul tau tinpand si fugind, si tu parca te misti in slow motion, si iti canta asta in cap. genial. plus ca USoE se termina brusc si apoi intra pianul. Exact efectul dorit.
Guiding Light - a 5-a piesa. Incepe cu o toba puternica si epica, sentiment care se continua pe tot parcusrul piesei. Guiding Light e o piesa tipica muse, care aduce aminte de ultimele 2 albume. E buna de ascultat cand esti chill sau cand ai chef de ceva epic ;).
Unnatural Selection. Eh cu piesa asta am ceva. Daca ar fi sa fac un clasament cu piesele de pe albumul asta, ar fi ultima. Poate pentru ca foloseste un riff care seamana cu inceputul de la Yes, Please!. Eh, macar daca au copiat s-au copiat pe ei. E ok piesa in rest, vine bine dupa Guiding Light, fiind un pic mai heavy, te trezeste si pregateste terenul pentru urmatoarea piesa
MK Ultra. La inceput ai iar sentimentul de electro ( i think he used the keytar again). E o piesa ceva mai antrenanta, poate cea mai antrenanta de pe album. Bine, si Uprising poate intra in categoria asta, dar e mai mult spre comercial. Sa revenim la MK Ultra, e piesa de head-bang de pe album. Are niste parti de strings interesante la mijloc, cand totul se calmeaza.
I Belong to You (+ Mon Coeur S'Ouvre a ta Voix) - Una din piesele la care Chris te da pe spate (basistul). Si inflexiunile din vocea lui matt aduc aminte de partile orientale din USoE. Partea in franceza (e cover am impresia) la prima ascultare e un pic de tot funny. Matt incearca sa bage un accent frantuzesc, pacat (defapt e bine) ca e englez si nu-i prea iese. Give him credit for trying. "You are my muse"
Ultima piesa (defapt ultimele 3 piese): Exogenesis: Symphony. In 3 parti: Overture, Cross Pollination si Redemption. Sincer n-am ce comenta, merita ascultata. Matt is a genius. Punct. Subliniez doar faptul ca albumul se termina cu versul "It's our last chance to forgive ourselves".
Si ca o concluzie, mie una mi se pare ca n-au dezamagit deloc cu albumul asta. Dinamica lui este foarte interesanta: inceput in forta, apoi calmat, continuat iarasi in forta, iar la final simfonia. Se gaseste ceva pentru fiecare. Iar amestecul de genuri muzicale e facut impecabil. Nota 10 de la mine. (eh da, stiu ca am o slabiciune pentru baieti, dar nu m-a influentat deloc:D)
sa revenim, albumul nou Muse, The Resistance, anuntat inca de la terminarea turneului precedent (black holes and revelations - 2007) e gata si se ridica la nivelul asteptarilor create. Se zvonea undeva prin 2008 ca o sa aiba tente electro, are din plin. Se vorbea si de o simfonie rock de aproape o ora, nu are o ora, dar este exceptionala. In rest, aceleasi parti clasice (si cand zic clasice ma refer la muzica simfonica, clasica) aceeasi voce unica, aceleasi riffuri de bass mindblowing, iar toba parca un pic mai naturala decat pe restul abumelor (desi toate au fost inregistrate pe acelas set de tobe).
Albumul a fost inregistrat in proaspat-construitul studio al formatiei, in Italia, pe malul lacului Como (studio Bellami). Contine 11 piese (da, doar 11:P), o sa vorbesc despre fiecare in parte, don't worry. Ah da, si e important de mentionat ca este un album conceptual, inspirat de cartea lui Orwell 1984 (chek out interviul luat de Zane de la radio1 bbc)
Prima piesa - Uprising. Asa cum a spus Dominic intr-un interviu, au decis sa inceapa albumul dinamic de data asta. Titlul spune tot, piesa asta e o revolta, sau mai bine zis o instigare la revolta. Impotriva "liderilor" lumii (se ia si de iubitii mei PR-i, u go matt:D). Pe melodia asta se observa si cele mai multe influente electro.
A 2-a piesa da si numele albumului - Resistance. Inceputul imi aduce aminte de early muse, continuandu-se cu un pian care la prima ascultare poate parea un pic dubios, insa de la a 2-a ascultare piesa asta se prinde de tine si nu-ti mai da drumul. Versuri si voce in tonul clasic Muse.
Undisclosed desires - ati ghicit, a 3-a piesa. Si pe melodia asta se pot observa usoare influente electro, defapt un pic mai multe :D. Are un riff repetitiv foarte obsedant, iti ramane in cap clar minute bune dupa ce asculti piesa. Ah da, sa nu uit, matt introduce un instrument nou: keytar - o chitara cu clape (suna genial).
United States of Eurasia (+Collateral Damage). Eh, piesa asta e un fel de balada. La inceput imi aduce aminte de Unintended, iar mai pe la mijloc cred ca e evidenta asemanarea cu Queen. Piesa continua mesajul Uprisng, iar ca "muze" matt a avut 2 carti. Pe langa 1984, care a inspirat tot albumul cum am zis mai sus, a mai fost o carte numita "Grand Chessboard" scrisa de un consilier al presedintilor americani. Basically nenea ala scrie in carte ca daca Eurasia s-ar uni, america will be nothing, zero, nada, destroyed...u get my point. Asa ca nenea practically advised all presidents to wage war against everyone who stood in the way of USA. Piesa in sine e diferita de restul albumului, fiind intr-o gama arabica. Compozitia e jos palaria, poate una din cele mai bune compozitii muse. Iar despre partea cu "there can be only one" (queen-ish part) Matt a zis ca au ras cand au auzit cum a iesit. si cam are dreptate, e un pic funny. Melodia se termina cu Collateral Damage (adica jumate din Nocturne Opus 9 no.2 a lu musiu Chopin - that's why i love Matt). Bucata asta muzicala e soundtrackul perfect pentru sfarsitul lumii, sau pentru o furtuna, un cutremur, un uragan. Cand ii vezi pe toti in jurul tau tinpand si fugind, si tu parca te misti in slow motion, si iti canta asta in cap. genial. plus ca USoE se termina brusc si apoi intra pianul. Exact efectul dorit.
Guiding Light - a 5-a piesa. Incepe cu o toba puternica si epica, sentiment care se continua pe tot parcusrul piesei. Guiding Light e o piesa tipica muse, care aduce aminte de ultimele 2 albume. E buna de ascultat cand esti chill sau cand ai chef de ceva epic ;).
Unnatural Selection. Eh cu piesa asta am ceva. Daca ar fi sa fac un clasament cu piesele de pe albumul asta, ar fi ultima. Poate pentru ca foloseste un riff care seamana cu inceputul de la Yes, Please!. Eh, macar daca au copiat s-au copiat pe ei. E ok piesa in rest, vine bine dupa Guiding Light, fiind un pic mai heavy, te trezeste si pregateste terenul pentru urmatoarea piesa
MK Ultra. La inceput ai iar sentimentul de electro ( i think he used the keytar again). E o piesa ceva mai antrenanta, poate cea mai antrenanta de pe album. Bine, si Uprising poate intra in categoria asta, dar e mai mult spre comercial. Sa revenim la MK Ultra, e piesa de head-bang de pe album. Are niste parti de strings interesante la mijloc, cand totul se calmeaza.
I Belong to You (+ Mon Coeur S'Ouvre a ta Voix) - Una din piesele la care Chris te da pe spate (basistul). Si inflexiunile din vocea lui matt aduc aminte de partile orientale din USoE. Partea in franceza (e cover am impresia) la prima ascultare e un pic de tot funny. Matt incearca sa bage un accent frantuzesc, pacat (defapt e bine) ca e englez si nu-i prea iese. Give him credit for trying. "You are my muse"
Ultima piesa (defapt ultimele 3 piese): Exogenesis: Symphony. In 3 parti: Overture, Cross Pollination si Redemption. Sincer n-am ce comenta, merita ascultata. Matt is a genius. Punct. Subliniez doar faptul ca albumul se termina cu versul "It's our last chance to forgive ourselves".
Si ca o concluzie, mie una mi se pare ca n-au dezamagit deloc cu albumul asta. Dinamica lui este foarte interesanta: inceput in forta, apoi calmat, continuat iarasi in forta, iar la final simfonia. Se gaseste ceva pentru fiecare. Iar amestecul de genuri muzicale e facut impecabil. Nota 10 de la mine. (eh da, stiu ca am o slabiciune pentru baieti, dar nu m-a influentat deloc:D)
joi, 10 septembrie 2009
Nu stiu ce titlu sa-i dau
Ce am strans so far, sunt astea (thank Stumble)(ce am gasit ca fiind atribuit cuiva am mentionat si eu):
111,111,111 x 111,111,111 = 12,345,678,987,654,321
I tried sniffing Coke once, but the ice cubes froze the end of my nose.
When I'm not in my right mind, my left mind gets pretty crowded.
If someone with multiple personalities threatens to kill himself, is it
considered a hostage situation?
If you yelled at your plants instead of talking to them, would they still grow?
Only to be troubled and insecure?
When you choke a smurf, what color does it turn?
I am a chemical reaction and proud of it!
It's not the end of the world, but you can see it from there!
Some of you can't help it that you're ugly, I can't help it that I'm sarcastic. Deal with it.
What happens when you get punched in the medulla oblongata? You die.
"Do you think the comprehension fairy will hit you on the head with her wand?"
Votre vie est un échec. Veuiller presser le bouton Reset.
Don't forget, young man. Today was yestarday's tomorrow...
"I wish to live until 150 years old but the day I die, I wish it to be with a cigarette in one hand and a glass of whiskey in the other." Ava Gardner
"Not everyone is lucky enough to understand how delicious it is to suffer." Katharine Hepburn
"Always be a first rate version of yourself." Audrey Hepburn
"I think it pisses God off if you walk by the color purple in a field somewhere and don't notice it." Alice Walker
"Beneath the make-up and behind the mask I am just a girl who wishes for the world." Marilyn Monroe
We don't have time to be romantic anymore.
"Pardon me, my friends, I have ventured to paint my happiness on the wall." Nietzsche
I've always thought my flowers had souls.
Life's no fun without a good scare!
Ask me no questions, I will tell you no lies.
Oh, glorious world, I am alive yet another day!
Come trouble, but come alone (trouble never comes alone)!
I tried sniffing Coke once, but the ice cubes froze the end of my nose.
When I'm not in my right mind, my left mind gets pretty crowded.
If someone with multiple personalities threatens to kill himself, is it
considered a hostage situation?
If you yelled at your plants instead of talking to them, would they still grow?
Only to be troubled and insecure?
When you choke a smurf, what color does it turn?
I am a chemical reaction and proud of it!
It's not the end of the world, but you can see it from there!
Some of you can't help it that you're ugly, I can't help it that I'm sarcastic. Deal with it.
What happens when you get punched in the medulla oblongata? You die.
"Do you think the comprehension fairy will hit you on the head with her wand?"
Votre vie est un échec. Veuiller presser le bouton Reset.
Don't forget, young man. Today was yestarday's tomorrow...
"I wish to live until 150 years old but the day I die, I wish it to be with a cigarette in one hand and a glass of whiskey in the other." Ava Gardner
"Not everyone is lucky enough to understand how delicious it is to suffer." Katharine Hepburn
"Always be a first rate version of yourself." Audrey Hepburn
"I think it pisses God off if you walk by the color purple in a field somewhere and don't notice it." Alice Walker
"Beneath the make-up and behind the mask I am just a girl who wishes for the world." Marilyn Monroe
We don't have time to be romantic anymore.
"Pardon me, my friends, I have ventured to paint my happiness on the wall." Nietzsche
I've always thought my flowers had souls.
Life's no fun without a good scare!
Ask me no questions, I will tell you no lies.
Oh, glorious world, I am alive yet another day!
Come trouble, but come alone (trouble never comes alone)!
Septembrie ma omoara incet.
Septembrie aduce vesti interesante, doar ca nu intr-un sens bun.
September is doing this to me!
Septembrie aduce vesti interesante, doar ca nu intr-un sens bun.
September is doing this to me!
marți, 8 septembrie 2009
Awww!
The apocalypse a venit! Am murit - asta micu' m-a omorat. Si am zis ceea ce nu credeam ca voi zice ever: ca vreau un copil..... DOAR ca sa faca si el asa =))
Oh, pretty please, let me sleep September away
De obicei imi placea toamna. Mai ales ca afara e cam pe gustul meu.
De obicei imi placea luna septembrie. Mai ales ca acum am doua zile de nastere de sarbatorit, a doua prietene.
De obicei abia asteptam sa se termine vara, acum o deplang.
De obicei eram energica daca afara era urat.
De obicei... Bleah!!!
De obicei imi placea luna septembrie. Mai ales ca acum am doua zile de nastere de sarbatorit, a doua prietene.
De obicei abia asteptam sa se termine vara, acum o deplang.
De obicei eram energica daca afara era urat.
De obicei... Bleah!!!
miercuri, 2 septembrie 2009
OMG They Speak French Here! Pt.6
Poze din avion - drumul de intoarcere. Pentru ca, nu-i asa, e frumos de la ten thousand feet in the air :D Primele-s facute de mine, apoi vin unele courtesy of Andrei si Brain :)
Primul zbor a fost ala definitoriu. La al doilea (dupa escala, adica), deja ma simteam de-a casei. In a veeery strange way, I can relate to Cristi. Don't kill me Brain, you know you do too :))
In ultimul avion, la intoarcere, am avut parte de niste specimene fantastice. Si nu neaparat la modul bun. Era zborul catre Romania, evident, si era plin de romani.
Una bucata pitipoanca insotita de-un manelo-cocalar veritabil, vorbitor de-o germana stricata (escala a fost la Munich), cu mici probleme de pasaport/buletin - pt. ea. Tot ea era incredibil de entuziasmata cand stweardesa isi facea "poezia" cu pusul centurii de siguranta si indicatul exit-urilor.
Trei bucati tarani d-aia de la tara, cu 5-6 bagaje de mana, grele, mari, de a fost nevoie sa ne ocupe si compartimentul nostru de bagaje si sa ne impinga ghiozdanele intr-o parte. Cu taranul-sef care n-a auzit de obraz si care s-a lasat pe scaunul ala in exces, desi i-am specificat cat se poate de clar ca ma incomodeaza (statea in fata mea)... si oricum n-avea voie sa faca asta in timpul zborului, stewardesa aia a specificat clar in romaneste. Cu taranca plina de iubire pt fiul lor coca-n devenire, de era nevoie sa-l pupaceasca zgomotos in vazul tuturor, in avion. Mi-a fost mila de saracul pui de taran.
Si, cireasa de pe tort, un nene tare simpatic, nu se stie ce natie... dar care semana leit cu Italianul "Mi scuzi" Pedofil din EuroTrip. Doar cu vreo 50 de kile in plus si mai inchis la culoarea pielii. In rest, la fel de funny. Socializa cu niste bucuresteni si radea mult.
O stewardesa era urata de ma speria cand sa uita la noi sa ne intrebe ce bem... Un steward care ma speria prin simplul fapt ca era un he-stewardess.
Si Otopeniul nostru cel de toate zilele, care ne-a dat palpitatii dupa 15 de minute de asteptat bagajele sa vina - incepusem sa credem ca s-au pierdut, ale naibii :))
Eh, c'est la vie...en rose.... :D
marți, 1 septembrie 2009
OMG They Speak French Here! Pt.5
(29.08.2009)

Mic detaliu de la poarta de la intrare.
Iar asta era traseul catre etaj, unde se aflau camerele lor si The Hall Of Mirrors si altele. Mi s-a parut cool, cu trecerea asta interesanta de la o culoare la alta.
The Famous Hall Of Mirrors. Care a fost cam naspa, fiind prea multi oameni inauntru, nu putea fi admirata in all its glory.

Detaliu din Camera Pacii. Cat de "frumos", nu?
Mic detaliu de pe patul reginei, din camera ei. Se vede usor "M"-ul brodat pe tablia patului.
Iar asta e usa secreta prin care a scapat de revolutionari.
In cele din urma am ajuns si in gradini. Care sunt superbe. Muzica specifica perioadei se auzea din difuzoare, lumea era vesela, the sun was shining and the birds were singing - cam asa era atmosfera p-acolo. Literally wow.

Ne-am decis sa stam pe iarba, fumusel, sa papam, sa ne hidratam, sa mai atipim asa frumos sub soarele care ne incalzea incet... taaaare bine fu!

Brain, giving peace, from a cool tree, gen.
Uite, poza pt. mamiiiii... :|
Cam asta e camera ei, din Trianonul Mare... yep, lots of pink!
Asta e palatul mic, Trianonul Micut... care e tare micut.
Detaliul acesta de pe un perete mi s-a parut interesant...
Si, va rog.... buda lor, vazuta prin geam de protectie! Electricity not included.
Apoi am fost sa ne mai plimbam prin gradina ei... cute place :)
Si asta-i templul lui Cupidon, eeh eeh :))
Dis-de-dimineata... ne-am trezit cu greu... Era ultima zi si n-aveam chef s-o incepem, ca asta insemna s-o si terminam si odata cu ea sa terminam si vacanta noastra. Dar, we had to.
Plus ca, urma sa mergem la Versailles. Am asteptat cu nerabdare momentul cand voi pasi in palatul in care a locuit Marie Antoinette (yes, I have a thing for her). Am tot capiat-o pe Brain cu asta.
Ne-am urcat in trenul spre Versailles -care e de fapt a small little town on its own, nu stiam- si am mers catre palat. Ma rog, mici probleme de directie la un moment dat, dar nimic ce o harta nu poate rezolva :))
Plus ca, urma sa mergem la Versailles. Am asteptat cu nerabdare momentul cand voi pasi in palatul in care a locuit Marie Antoinette (yes, I have a thing for her). Am tot capiat-o pe Brain cu asta.
Ne-am urcat in trenul spre Versailles -care e de fapt a small little town on its own, nu stiam- si am mers catre palat. Ma rog, mici probleme de directie la un moment dat, dar nimic ce o harta nu poate rezolva :))
La intrarea in palat.... muuuuuulta lume!
Si vreo 2-3 autocare din Romania :| Suuuper.
La cozi n-am stat.... aveam intrare libera. Studente sub 26 de ani, cetateni europeeeeeni :D
Mic detaliu de la poarta de la intrare.
Inauntru era superb. Ramaneai cu gura cascata. Daca aveai loc s-o deschizi, that is. Multe grupuri de turisti care stateau pe loc sa asculte blabla-ul de rigoare si de care nu puteai sa treci. Multi alti turisti cu casti, audio-tour, gen, care se opreau pe unde aveau chef si carora degeaba le cereai sa se dea la o parte, sa treci si tu, ca nu te auzeau.
The Famous Hall Of Mirrors. Care a fost cam naspa, fiind prea multi oameni inauntru, nu putea fi admirata in all its glory.
Mic detaliu de pe patul reginei, din camera ei. Se vede usor "M"-ul brodat pe tablia patului.
Iar asta e usa secreta prin care a scapat de revolutionari.
In cele din urma am ajuns si in gradini. Care sunt superbe. Muzica specifica perioadei se auzea din difuzoare, lumea era vesela, the sun was shining and the birds were singing - cam asa era atmosfera p-acolo. Literally wow.
Ne-am decis sa stam pe iarba, fumusel, sa papam, sa ne hidratam, sa mai atipim asa frumos sub soarele care ne incalzea incet... taaaare bine fu!
Then ne-am asezat tabara cativa metri mai incolo, langa apa. Ne-am asezat pe bordura in speranta ca ne vom putea scalda picioarele in The Canal. Nu s-a putut, n-ajungeam pana la apa :))
Dar pana una alta, au venit lebedele. Care erau atrase de mancare... apoi de iarba pe care o aruncam noi in apa. Erau atat de hamesite... incat la un moment dat mi-a fost frica sa mai stau cu picioarele langa ele, sa nu ma ciupeasca, ca stiu ca doare :D La Brain s-a repezit una...noroc ca avea Conversii si n-a apucat sa ciugileasca decat un pic de siret :))
Dar pana una alta, au venit lebedele. Care erau atrase de mancare... apoi de iarba pe care o aruncam noi in apa. Erau atat de hamesite... incat la un moment dat mi-a fost frica sa mai stau cu picioarele langa ele, sa nu ma ciupeasca, ca stiu ca doare :D La Brain s-a repezit una...noroc ca avea Conversii si n-a apucat sa ciugileasca decat un pic de siret :))
P-asta am botezat-o Marie Antoinette, her highness, fiind singura lebada alba de acolo...si avand aere de mare doamna :))
Dupa ce ne-am plictisit de lenevit langa apa, am zis hai si la palatul ei. Eu una acolo vroiam sa ajung :D In drum spre, peisajul parea ca de toamna - de parca nu mai erau 2 zile si chiar era toamna. Am vazut si-un copac tare cool si dupa ce s-a eliberat, hop si noi! :)Brain, giving peace, from a cool tree, gen.
Uite, poza pt. mamiiiii... :|
Cam asta e camera ei, din Trianonul Mare... yep, lots of pink!
Asta e palatul mic, Trianonul Micut... care e tare micut.
Detaliul acesta de pe un perete mi s-a parut interesant...
Si, va rog.... buda lor, vazuta prin geam de protectie! Electricity not included.
Apoi am fost sa ne mai plimbam prin gradina ei... cute place :)
Si asta-i templul lui Cupidon, eeh eeh :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



