Dis-de-dimineata... ne-am trezit cu greu... Era ultima zi si n-aveam chef s-o incepem, ca asta insemna s-o si terminam si odata cu ea sa terminam si vacanta noastra. Dar, we had to.
Plus ca, urma sa mergem la Versailles. Am asteptat cu nerabdare momentul cand voi pasi in palatul in care a locuit Marie Antoinette (yes, I have a thing for her). Am tot capiat-o pe Brain cu asta.
Ne-am urcat in trenul spre Versailles -care e de fapt a small little town on its own, nu stiam- si am mers catre palat. Ma rog, mici probleme de directie la un moment dat, dar nimic ce o harta nu poate rezolva :))
Plus ca, urma sa mergem la Versailles. Am asteptat cu nerabdare momentul cand voi pasi in palatul in care a locuit Marie Antoinette (yes, I have a thing for her). Am tot capiat-o pe Brain cu asta.
Ne-am urcat in trenul spre Versailles -care e de fapt a small little town on its own, nu stiam- si am mers catre palat. Ma rog, mici probleme de directie la un moment dat, dar nimic ce o harta nu poate rezolva :))
La intrarea in palat.... muuuuuulta lume!
Si vreo 2-3 autocare din Romania :| Suuuper.
La cozi n-am stat.... aveam intrare libera. Studente sub 26 de ani, cetateni europeeeeeni :D
Mic detaliu de la poarta de la intrare.
Inauntru era superb. Ramaneai cu gura cascata. Daca aveai loc s-o deschizi, that is. Multe grupuri de turisti care stateau pe loc sa asculte blabla-ul de rigoare si de care nu puteai sa treci. Multi alti turisti cu casti, audio-tour, gen, care se opreau pe unde aveau chef si carora degeaba le cereai sa se dea la o parte, sa treci si tu, ca nu te auzeau.
Si uite-ne si pe noi :D
Paturile lor erau fenomenale, here's proof:
The Famous Hall Of Mirrors. Care a fost cam naspa, fiind prea multi oameni inauntru, nu putea fi admirata in all its glory.
In cele din urma am ajuns si in gradini. Care sunt superbe. Muzica specifica perioadei se auzea din difuzoare, lumea era vesela, the sun was shining and the birds were singing - cam asa era atmosfera p-acolo. Literally wow.
Ne-am decis sa stam pe iarba, fumusel, sa papam, sa ne hidratam, sa mai atipim asa frumos sub soarele care ne incalzea incet... taaaare bine fu!
Dar pana una alta, au venit lebedele. Care erau atrase de mancare... apoi de iarba pe care o aruncam noi in apa. Erau atat de hamesite... incat la un moment dat mi-a fost frica sa mai stau cu picioarele langa ele, sa nu ma ciupeasca, ca stiu ca doare :D La Brain s-a repezit una...noroc ca avea Conversii si n-a apucat sa ciugileasca decat un pic de siret :))
Brain, giving peace, from a cool tree, gen.
Then we were off to see the Wizard, the wonderful Wizard of Oz! Aka, Marie Antoinette's place.
5 comentarii:
hai sa va dau pace...sa va explic cum sta treaba cu oglinzile alea de la palat de la ei de-acolo, pentru ca domnu nenea rege ludoviiic era piticanie, avea oglinzi magice care ii fac paia mici sa para mai inalti, si paia inalti sa ramana la fel, daca nu chiar un pic mai mici, se poate observa clar asemanarea de inaltime dintre mine si narf in poza din oglinda, asemanare care clar nu exista in realitate...dar daca oglinda lu nenea regele zice ca suntem egale, egale sa fim (ca inaltime doar, i'm still the brain>:) )
=))
aaaactually, nenea rege ludovic era mic doar in popular culture... his height was really average :P
si in poza aia m-am lasat eu mai in jos...na! :P
credeam ca vrei sa zici ca era mic ...in general...ma rog...u get my drift=))))
da average p vremea aia e mic mic la noi ;;) ai vaz ce paturi mici...si erau ale regilor, adica se presupune ca ei au paturi fastuase and stuff
se intelege ce credeai tu ca zic...la ora la care ai dat commentul si dupa noaptea aia :))
ah da...era 4 dimineata=)) si am mers p jos multi kilometri...da oricum aia as fi inteles si ziua in amiaza mare si super odihnita :D :-s:-s
Trimiteți un comentariu