Anecdote cu doctori

Am fost zilele astea prin spital cat n-am fost pana acum! Marti, miercuri si azi. Pt. diverse chestii, pt. mine si Kretz. Deja m-am plictisit de unele fete(a se citi fetze) de acolo... si cred ca si posesorii fetelor de noi :)) Kretz da pe acolo de mai demult, deci la ea e si mai si :))
Azi mi-am inceput ziua la 5jumate dimineata.
De ce? Pai la 6 venea o asistenta de la Puls sa-mi ia sange. Ca domnu' doctor de familie nu mai avea trimiteri de analize gratis. Si am apelat la un serviciu contra cost, dar care venea si la tine acasa. Kinda fancy, huh? Faza e ca eu una nu tin minte sa-mi mai fi recoltat sange pana acum. Nici mami. Inainte faceam urat la injectii, dar de cand cu tratamentul de acum 2 ani parca nu mai sunt asa rele, mai ales injectiile facute de tati. Acum n-a fost tati aici sa-mi ia sange, dar a fost o domnisoara asistenta draguta. A intrat in casa frumusel, insotita de sofer si a inceput sa se pregateasca. Pareau extrem de fresh, de parca era mijlocul zilei. Nenea soferul scria chitante - tot timpul a scris chitante.Mi-a dat si un card de fidelitate... :)) Asistenta imi arata acul: "Uite, e sigilat". Da, si mare si gros!
Imi zice sa stau intinsa, eu nu, ca nu-i nevoie. Palpeaza, tamponeaza si pac! Spre deosebire de Kretz, la mine a fost mai usor :)) Dar si mai putin amuzant. N-am putut sa ma uit cand acul mi-a strapuns pielea, dar m-am uitat apoi... Cand se umpleau eprubetele de sange. Era hipnotizant...sangele avea o culoara asa interesanta. Bine, ca efectul ala hipnotizant se datora si faptului ca ma luase cu ameteala :)) Dar eu sa nu stau intinsa, nuu.
Apoi gata, asta a fost tot. Ma rog, bratul mi-a amortit complet, era nefolositor si ma mai si durea rau. Dar mi-a pus un bandaj dragut. Aveam dovada c-am supravietuit! :))

Apoi am mers catre Spitalul Universitar, iar. Cu Kretz :) Aveam programare... Pt. alte analize. Trebuia sa beau 1 litru de apa inainte. Asa ca pana acolo am tot dat pe gat apa... Ne gandeam noi, mi-ar fi fost mai usor cu bere :)) Ajung la cabinet... iese asistenta de acolo... "Cine urmeaza?" Ii arat chitanta frumos... "Da' de ce bei?! Nu trebuie sa bei! Fugi repede la toaleta!!"
Inutil sa-i explic ca doctora mi-a spus sa fac asa. Am oftat indelung si, pe ritmul rasului lui Kretz, am fugit la toaleta, ca nah. Apoi ma asez la loc la coada. Urmez eu. Intru... un nenea doctor strain, cu accent taaare ciudat, ma indruma dupa paravan... si...imi cere sa-mi dau jos pantalonii. Am incremenit cateva secunde, cu o fata de :| Apoi il intreb de ce... "Pai cum altfel vrei sa facem ecografia?!" Aaaa, sa explic - ecografie transabdominala - pt. analizele la endocrinologie. Adica la fel ca alea pt. viitoarele mamici. Pune gel pe burtica, pune aparatul si se uita pe ecran, sa vada ca-i totul in regula inside. Pantalonii raman pe mine. Ii zic si lui astea. Se uita la mine patrat... "Pai, pe chitanta scrie altceva", zice tanti asistenta. Ma uit si eu pe chitanta, intr-adevar, la ce scria pe chitanta era nevoie de ce vroiau sa-mi faca =)) Plus ca pe chitanta era scris numele de 'Radulescu Emilian', apoi taiat si scris numele meu. Scuze fata de respectivul Emilian, dar ce sa caute el la o ecografie?!
Ma rog, incepe abrambureala aia de vai, doamnele astea de la receptie, dar vai si tu trebuia sa intrebi, dar vai, du-te sa bei apa. .... .... Ma scuzi, ce?! "Da, draga, un litru de apa. Hai, fuguta!" Ma simteam genial, pluteam, eram in extaz. Intai de ce bei, apoi hai si bea! Se duce Kretz -razand- si imi ia alta sticla de apa. Ei i s-a parut amuzanta situatia si mai ales ca eu trebuia sa beau. Iesea din cabinet din cand in cand asistenta sa se asigura ca beau... si incepea: "Hai, bea tot, bea bea bea!" Brain stie care-i faza =)))) Toti ceilalti pacienti radeau de mine... era funny intr-adevar, dar pe moment burtica mea se revolta cumplit. In cosul de langa noi erau 3 sticle de juma de litru, toate ale mele. Mai aveam inca una in mana. Brain si Kretz inteleg cata oroare a fost pe capul meu :))
In fine, totul s-a rezolvat frumos apoi... Desi cabinetul respectiv parca era lounge. Intrau alti doctori dupa pofta, se asezau la masa, ba mai si mancau unii, vorbeau despre planuri de film, chestii de genu :))
Partea buna e ca n-am ce credeau ca am. Partea proasta e ca inca nu stiu ce am. Trebuie sa astept alte analize. Ugh. Macar doctorii sunt amuzanti :))

In fine, dupa asta am fost cu Kretz la oftalmolog. Distractie mare si acolo, ca i-au pus picaturi si nu mai vedea. Si ea murea de ras. Putea sa vada motorul care statea la stop la intersectie, dar nu ma putea vedea pe mine, desi stateam langa ea, pe banca, in fata spitalului :)) Era draguta :))
Apoi alta programare pt. ea... programare pt. care am asteptat o ora si ceva, cred, pt. ca doctora intarzia. Eu cred ca am atipit pe scaun de vreo cateva ori. Ea inca se hizlea de vederea ei incetosata. E bine la spital, acolo, ai unde sa stai, sunt scaune destule, ai si mancare si apa de la automate d-alea, ai si televizor pe desene animate daca vrei... sa tot stai :))
Eh, macar doctorii sunt amuzanti si buni.