Se numea Eremenco Maricica si urma sa implineasca pe 18 ianuarie 82 de ani. Si era vecina noastra, statea la garsionera de langa noi, la parter, "babuta" fara stare, mereu avand cate ceva de facut.
Intamplarea a inceput pentru mine astazi, in jurul orei 16:00, cand o vecina din blocul de vizavi m-a intrebat daca stiu ceva de "mamaie", ca a tot batut la usa la ea si a sunat toata ziua. Televizorul era pornit si dat tare. Babuta era surda, dar mereu auzea in cele din urma usa sau soneria. I-am spus ca poate doarme.
Seara a venit mami acasa si imediat dupa am plecat la cumparaturi. Ii spun de babuta si de faza cu televizorul. Ea remarca faptul ca si dimineata devreme, cand a plecat ea, televizorul era pornit, se vedea lumina de afara. Jaluzelele nu erau trase. Si geamul de la camera parca era usor deshis.
Pe drum ne gandim sa sunam la unul din numerele pe care babuta ni le-a dat, ale fiilor ei. Avea trei fii. Si mai multi nepoti. Si inca mai multi stranepoti. Am rugat-o pe sormea sa caute numerele. Ea, deja speriata, o suna pe Mihaela. Prietena de la 1. Mihaela da peste alte vecine, prietene cu babuta, care erau la fel de ingrijorate. Au inceput sa-si vorbeasca, de cand n-au mai vazut-o, ce se intampla cu ea. Mihaela a sunat la 112. S-a certat cu aia; pompierii daca veneau, spargeau usa. Ii spuneau sa suna rudele; dar cum, daca n-aveau numerele. Ajungem si noi acasa si mami suna la numerele pe care le avea - dar care s-au dovedit a fi de fax.
Incearca la informatii, da de nora babutei, care nu intelegea ce se intampla.
Intre timp soseste ambulanta. Urmata de pompieri. Nu mai zic de ce exemplare de barbati s-au afisat in fata usii cu pricina. Unu' parea leit Cetateanul Turmentat. "Va zic io, asta nu mai e in viata", numai asa o tinea.
Faza e ca de marti nimeni n-a mai vorbit sau n-a mai vazut-o pe babuta. De marti seara televizorul mergea non-stop. De marti geamul ii era deschis.
Au venit si cei de la politie, care intrebau in stanga si-n dreapta ce se intampla. Nu au fost nesimtiti si nici badarani. I-au intrecut cu mult pe cei de la Smurd, culmea. Doar ca nu prea stiau ce sa faca ei. Au venit doar ca sa constate... sa constate necesitatea intrarii fortate, sa constate un eventual deces etc. Pompierii asteptau sa ajunga rudele, poate aveau ei cheie. Nu, rudele nu aveau cheie. Nimeni n-avea o cheie de rezerva. Asa ca pompierii au intrat pe geamul intre-deschis.
Au gasit-o pe jos, inconstienta, plina de sange. Nu stiau daca mai e in viata. Dar noi eram deja speriati. Prietenele babutei plangeau.
Peste cateva clipe am auzit c-ar fi in viata, puls foarte slab, dar constienta. am rasuflat cu totii usurati. Nu mai zic, de ce se era pe holul blocului, la parter. Care mai de care curiosi sa vada ce se intampla, unii cu adevarat ingrijorati, altii bucurandu-se de acel prilej pentru a se mai plange de inca o problema pe care o au. Ce se auzea mereu, parca murmurat, era "Ce e viata asta? O zi esti ceva, alta esti nimic. Uite ce se intampla cu batranii! Asta e, asa e batranul!"
Din apartamentul ei se auzea numai "biiip" de la aparat. Vecina-asistenta ne zicea c-o resusciteaza. De ce, daca era constienta? Apoi aflam ca de fapt nu e; era in coma; incercau s-o maseze inapoi la viata. Au tot incercat asta timp de 45 de minute. Deja era clara situatia. Lumea iesea de acolo, se intorcea de la masini cu alte truse, nimeni nu ne zicea nimic.
In cele din urma ni s-au cerut lumanari. Au renuntat s-o mai resusciteze, era moarta.
Am plans. Nu stiu daca am plans pentru ea, pentru babuta, sau pentru ca atmosfera era de-o asa natura. N-o cunosteam pe babuta; o salutam mereu, dar ea abia de ma auzea si nici nu stiu daca ma recunostea mereu.
Stiu ca de multe ori m-am intalnit cu ea prin centre comerciale, mirata ca a reusit sa ajunga pana acolo. Apoi mirata de cat de bine se misca, mergea repede, nu pierdea vremea. Apoi intr-o zi in 226, era cald rau de tot, mureai, dar ea avea treaba pe la Romana. Cica ii placea sa se duca pe la unul din baietii ei, prin Dristor si deci babuta rezista si mersului cu metroul pana acolo. Era rezistenta deci. Dar nu pana la capat.
Cel putin 2 zile a stat acolo, pe hol, sangarand, neputand sa cheme pe cineva. Probabil c-a si inghetat, geamul fiind intre-deschis. Doua zile a tot auzit vecinii cum bateau in usa si-n geam cu putere si probabil c-a vrut sa strige dupa ajutor, dar n-a putut. A suferit, din pacate.
Odihneasca-se in pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu