joi, 9 septembrie 2010

Mood song



Nu stiu de ce, aveam chef de Jay-z si printre altele am dat peste asta.
Jay-Z's face at the end is priceless :))

marți, 24 august 2010

Sad but true

Nu, n-o sa postez melodia de la metallica.
A venit doar momentu ala trimestrial in care am ce am cu oamenii integrii. si cum cercul de oameni integrii pe care am maaarea onoare sa-i cunosc (to all you sheldons out there, that was sarcasm)s-a marit, m-am gandit sa le fac asa o mica dedicatie. pentru ca mi-e asa mila de ei, marii ganditori care se bat in idei si concepte ca sa ne fie noua bine, noi astia, restu lumii, care nu avem atatea calitati.
today no make believe, sadly, today we face the truth.
deci de la mine pentru nasu mare si adunatura de integrii





vineri, 20 august 2010

I carn' spel

Am gasit poza asta pe stumble si mi se pare absolut adorabila :D

Pe partea muzicala, maybe there's a better me waiting for a better you...


You and I both...


Just make believe, enjoy.

marți, 10 august 2010

Roz somon bonbon

Daca vi se pare ca ceea ce urmeaza n-are nicio relevanta, nicio concizie sau claritate, asta e pentru ca nu are.

Intr-un aglomerat centru comercial, o singura banca, si o multime de oameni care probabil nu stiu sa plateasca cu cardu, deci fac coada la bancomat. Stateam si noi, pentru un motiv pertinent nu pentru ca nu ar stii narf sa plateasca cu cardu. V-ati gandi ca celor 5 oameni din fata nu le-ar lua mai mult de 5-10 minute sa termine ce-au de facut, dar cum e posibil sa stai freakin 15-20 mins pentru ca 5 oameni sa retraga niste bani. acu serios.
Oameni buni, nemurirea sufletului nu se cumpara de la bancomat, se cumpara la cozile de adevaru de seara, sau orice se da gratis, acolo da, poate se gaseste nemurirea sufletului. da cand vezi ca n-o gasesti, de ce sa lasi cele multe persoane, probabil grabite, adica mai mult ca sigur grabite, din spatele tau sa astepte pentru ca tu te incapatanezi sa scoti apa din pietre?
titlul n-are nicio legatura normal, dar cand stai la coada si te mai dor si picioarele, debitezi astfel de termeni. e licenta poetica, e a mea, si e o culoare care caracterizeaza un anumit personaj, destul de indragit pe alocuri, din viata noastra de studentie, de care ne este cateodata dor, si care never grows old:)).

de maine ma mut pe meleaguri anglosaxone pentru o saptamana, o sa-mi vad visul cu ochii, adica o sa fac poze pe trecerea de la abbey road :D. aaaand i'm gonna poke a guard, sa vad daca se misca, sau se gadila :D

Si pentru ca tot am adus vorba de dragii mei beatles, let's make believe that Across the Universe este cel mai tare musical ever! Vi-l recomand din suflet. Let's make believe we like these samples and then watch the movie.





Nu stiu de ce le-am ales pe astea 2, they made sense now, sunt 31 de piese in tot filmul, facute foarte fain. see for yourself. In afara de actorii principali (care sunt indeajuns de talentati incat sa indeplineasca dificila misiune de a reinventa beatlesul), sunt si guest appearences ale lui bono, joe cocker si eddie izzard.

miercuri, 28 iulie 2010

Make Believe

Because I live in a world of make believe si imi place pentru ca e a mea, si pentru ca i don't give a flying fuck about it.
Let's pretend for a second that it's not just make believe, si ca se poate. De azi, recomandarile mele vor sta sub sintagma make believe, pentru ca mie-mi place sa cred ca e posibil. Just try to reeeallly listen the songs. E atat de simplu.







azi la corazon...

vineri, 16 iulie 2010

vineri, 9 iulie 2010

Academia Romana Loveste Din Nou

Hai sa vorbim despre ipocrizie si mandrie. Ai terminat o facultate pompoasa, la care intelectul isi facea simtit prezenta numai la numarul de mii de pagini pe care a trebuit sa le tocesti. Asa ca vrei nu vrei, ai invatat cuvinte pompoase si crezi ca stii sa le folosesti. O lasam aici deocamdata pe-asta.
Continuam. Incerci sa pari cool, sa arati ca stii sa fi hip, sa te distrezi, sa vorbesti pe intelesul "tinerilor din ziua de azi".
Si acum sa le unim. Ai atata impocrizie incat vrei sa te dai mari cu cuvintele tale pompoase, numai ca nu iti dai seama ca nu stii sa le folosesti. Asa ca in exprimarile tale ambigue demne de fosilele din analele gramaticii induci lumea in eroare. Si dupa ce ca induci lumea in eroare, iti mai bati si joc de ei, pentru ca locul tau cu o oarecare putere iti permite asta.
Hai sa nu uitam sa fim oameni, sa vorbim in limitele decentei umane, si sa nu uitam ca nu toti sunt membri ai academiei romane.
Fara nicio relevanta.

Niste RS, pentru ca mi se facuse dor.

joi, 24 iunie 2010

Despre Idolul American

Yes, m-am uitat la American Idol, si daa, i loved Lee Dewyze (castigatorul). Chiar m-a impresionat pozitiv AI-ul de anul asta, concurenti foarte buni,bine poate si din cauza ca majoritatea erau (e corect si-asa>:P) pe gustul meu.
Dar hai sa vorbim despre castigator. Mi-a placut de el de la inceput, si nu pentru ca are ochii albastri (desi nu neg ca si asta e un motiv), ci pentru ca are o voce super geniala, are timbrul ala usor ragusit care da o coloratura speciala melodiilor. Mi-au placut la el ca, spre deosebire de aproape toti ceilalti concurenti, nu i s-a urcat la cap si a reusit sa faca niste live-uri exceptionale. Si si-a pastrat atitudinea asta de om cu picioarele pe pamant pana la final. Simple kind of man indeed.


dintre celelalte melodii, here are few care mie personal mi-au placut la nebunie. :D (cat de cliseu a sunat asta, stiu:)) )

The boxer (Simon and Garfunkel) cred ca cel mai bun cover la piesa asta, se ridica la nivelul originalului sincer.
A little less conversation (Elvis)
That's life (Sinatra) best performance din sinatra night
Hallelujah (Cohen) stiu ca piesa asta a fost cantata si rascantata si paracantata, dar momentul live condimentat cu lacrimile sincere de la final a fost just breathtaking

marți, 22 iunie 2010

luni, 21 iunie 2010

Pekka the Ragdoll si Tom&Jerry

Uite recomandare! Ha!
Brain a descoperit-o, dar nu ma pot abtiiiine sa nu share-uiesc minunatie asta. (forgive me, oh all mighty brain)
E addictive. E funny. E misogina. E un good pass time.
(what you beisicali do, you drag that woman all around the place, through the so-called bubbles, in them, around them, hell whatever you want)

De asemenea, mai stiti planurile ingenioase ale lui Tom menite sa-l prinda pe Jerry...in cele din urma...urmatorul plan fiind mai bun si mai smecher si mai complex...sunt de neuitat.
Acum pot fi recreate :D Cu Tom's Trap-o-matic click
Este destul de enervant jocul, pentru ca nu pot gandi ca Tom si nu-mi ies planurile... dar e fun si memory filled :D


We're back...:D

Hello hello si long time no see...
Datorita lipsei de chef, probabil, a impulsului nostru brusc da a lua facultatea mai in serios, probabil (desi nu s-a intamplat), de a avea o viata (adica a sta toata ziua in jeg) si probabil din lipsa de lucruri interesante de zis (nu ca pana acu am fi zis chestii interesante) n-am prea mai scris.
Cel putin astea se aplica la mine, Narf, feel free to comment:))
Am observat ca mi-a pierit cheful de aberat pe blog cand au plecat fetili in portgulia, si amazingly enough mi-a revenit cheful de scris pe blog cand s-au intors, deci presupun ca asta va face muzele mele:))).Ah, si welcome homeeee sa nu mai plecati.
Intre timp a plecat Pisi (aka Elena) in grecia for the summer, pisi you will be missed >:D<
In astea nush cate luni de cand n-am mai scris a venit si sfarsitul lumii, adica Andra si Narf m-au corupt sa-mi fac cont pe facebook. Daca o sa caut bine prin commenturi sigur am scris pe undeva ca asta n-o sa se intampla niciodata, asa ca ori sterg commentul, ori i guess it's safe to say never say never.
Adevarul e ca de-o saptamana vreau sa fac acest megapost de revenire, ca tre sa revii cu un big bang cand revii. Insa vecinii din ambele apartamente de langa mine s-au decis sa renoveze, deci bormasinile nu m-au lasat sa gandesc. Apoi de azi cica teoretic incepe practica, si eu ca o trista o fac in pitesti. Asa ca mai mult timp de scris pe blog...daca as avea curent...ma simt ca in epoca de piatra. La fiecare fulger mai musculos asa se taie curentu. Cre ca e spiritu lu nenea ceasca care pluteste in aer.
Asa ca nu am apucat sa fac mega postul de revenire si am zis sa-i urmez sfatul lui Narf si sa scriu despre cum nu pot sa scriu :)).
In caz ca ati rezistat la citit aberatiile de pana acum, promit solemn sa recuperez timpul pierdut, se promit recomandari cel putin la 2 zile, se promite mai multa cultura-n cap si promit sa nu ma mai frustrez la fel de mult ca pana acum.
Ah da, si la multi ani to us, saptamana trecuta sau ceva de genu am implinit si noi un anisor :D
Narf, cand te lasa armata, maybe u'll drop a line or two fanilor care inca nu ne-au lasat :)) (adica andrei ca o sa-i dau eu linkuri pana intra:)) )
Ma duc sa ma holbez la furtuna si sa astept viitoarea pana de curent. atat din epoca de piatra, la revedere!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Where is my mind - piano version

Asta pentru ca maine e duminica, adica zi de odihna si pentru ca piesa asta mi se pare absolut sublima in versiunea originala, dar apoi interpretata de Maxence Cyrin, care este un geniu - youtube him, gasiti multe piese foarte tari cantate de el la pian si care suna fenomenal.

marți, 6 aprilie 2010

Logorama - Pulp Fiction for Brands

Cea mai tare chestie!
Un film de scurt-metraj animatie, facut de H5, François Alaux, Hervé de Crécy si Ludovic Houplain, a fost vizionat prima data la Cannes anul trecut si anul asta a deschis Sundance-ul, castigand si un premiu. Se cheama Logorama, denumit si Pulp Fiction for Brands si este plin de brand-uri, e foarte bine facut, un pic PG-13, dar genial.
Observati ca ne invartim in jurul lui Pepsi, da? :D

luni, 5 aprilie 2010

Boys will be Girls and viceversa

Din categoria "ce-mi arata stumbleupon" avem:
1. Besties With Testies Boys will be Girls:


2. "Bud Light! Bud Light!" Girls will be Boys:

joi, 25 februarie 2010

Old men that want to kill us

Doi batranei in statie... Afara ploua. Nu aveam loc sub refugiu, asa ca levitam pe langa ei, fara casti, ca sa nu le ud. Auzul mi-a fost atras de conversatia lor, care a mers cam asa:
(din cate tin minte)

- Bai, uite-te si tu, domne, ce de masini!
- Da stiu... dar ce sa-i faci?!
- Pai, cum ce sa-i faci? Sa le distrugi pe toate, ale naibii!
- Cum sa le distrugi, domne, ce-ai patit?
- Pai uite asa! Ce naiba! Nu vezi ce-i aici? Cat stam noi in ploaie, asteptand masina aia, ca n-are loc sa vina de masinile astea de aci!
- Si ce propui, domne? Asa-i traficul, ce sa-i faci?
- Pai, asta zic. Sa le distrug. Sa nu mai aiba lumea atatea masini!
- Da' atunci vine lumea si merge cu masinile noastre si se inghesuie in autobuze si atunci ce mai faci?
- Facem mai multe autobuze!
- Pai si nu e tot aia?! Tot vor fi multe masini! Asta e traficul, n-ai ce-i face!
- Eh, da-o naibii de treaba. Zici ca-i trafic orice facem... Si-atunci hai sa omoram din oameni, ca suntem prea multi!
( rad amandoi )
- Hai!
( rad in continuare )

Apoi se urca in autobuzul catre Piata Sudului.

Daca vine apocalipsa la romani, de la astia doi a pornit, va zic :))

sâmbătă, 20 februarie 2010

Doar un decor



Trec pe langa acea papusa in fiecare zi. E spanzurata de usa unui butic de chestii ieftine, butic localizat pe trotuar. E de prost gust - putin zis. In sfarsit am reusit sa ii fac o poza. Tanti vanzatoarea nici n-a bagat de seama ce reprezinta decorul ei. Dar nici c-o deranjeaza, "e acolo de atata timp, nu m-a interesat, crezi ca mie de tampenii d-astea imi arde?!". No comment.

miercuri, 17 februarie 2010

O...kay

Din ciclul "no cojones" avem acum un tip care canta A Whole New World, piesa initial auzita pe coloana sonora a filmului Aladdin.



Sau poate ca tocmai, are cojones, din moment ce reuseste sa atinga note inalte si joase imediat, fara sa clipeasca de doua ori. Nu stiu ce sa zic, suna bine dar nu prea.
Check this out too. And this. Pe bune, tipul e prea tare.

Looking forward for it to get loud

Am dat peste acest trailer pe blogul lui Mircea Oculeanu. Un film cu (si despre) Jimmy Page, The Edge si Jack White. Care vor face muzica fenomenala impreuna. A fost lansat in august anul trecut, dar nu ma mira ca n-am auzit de el pana acum. Pacat. Clar e recomandare.

duminică, 14 februarie 2010

Mor de ras

Pentru Ballentines day, dedicatie pentru voi, cel mai frumos cantec de dragoste, lirismul este genial, cele mai geniale versuri, eminescu nu se compara. (multumesc lu jimy pentru iluminare)



tre sa postez si versurile...nu ma pot abtine

de`as avea o putere sa patrund in ochii tai,
sa`ti cunosc interiorul si`ale inimii batai!
de`as fii mereu cu tine...
de`ai fii mereu cu mine! (toata viata!)

indiscutabil, as face orice! tot ce e posibil si imposibil..
l`as uimii pe david copperfield sa mut statuia libertatii
din new york in moscova, berlin sau chiar in piata universitatii
as distruge zidul chinezesc, l`as face mii de bucatele
as crea zgarie-nori ce trec mai sus de stele
as rupe varf de munte si baza coapta ce`l sustine
doar pentru o nobila cauza: sa fie mereu cu mine
imi spui ca nu e bine, iti spun mereu ceea ce gandesc
dar nu`i normal sa`ti spun ce simt pt tine: te iubesc!!!
mostenesc un dar stramosesc, acela de a iubi
iar cand ti`o spun ma injosesc, ma jignesc si platesc
pentru ca in momentele de despartire sufar
durerile sunt mari si nu au numar
si stand in fata ta, ma straduiesc sa nu clipesc
ca nu cumva o lacrima sa`mi curga incet pe obraz
ca nu cumva sa vezi ca sunt la necaz.
de`as putea sa`ti despletesc panzele inimii
de`ai putea patrunde in ochii mei, nu m`as mai chinui

de`as avea o putere sa patrund in ochii tai
sa`ti cunosc interiorul si`ale inimii batai
de`as fii: o camasa de noapte sa dorm cu tine noptile
de`as fii o pereche de manusi sa-ti simt permanent manutele
te vad, sunt ca o lumanare ce se stinge in vant
tu esti flacara ce m`aprinde si m`alina cu un dulce legamant sfant
iti sarut fruntea, nasucul si`apoi buzele, dar simt urmele altor buze
ridic privirea din pamant si nu stiu de ce imi cer scuze
intr`un timp anost, fara rost ma simt prost si cred c`o sa te pierd
ma rog la luna, la soare sa mi te dea inapoi
dar repede vin peste mine recile ploi, plin de noroi si intuneric
simt cum imi pierd esenta de om puternic,
in mine totu`i frig am ajuns intr`o stare critica, de panica
sunt la cel mai jos nivel, sper ca totul sa fi fost un vis
de`o noapte neagra, sa ma insel...


iti privesc ochii, sunt ca doua scene
unde se joaca roluri diferite parca din piesele shakespeariene
aerul ciudat ce nu`l pot expira,
parfumul rafinat ce nu`l pot inspira
ma situez pe primul loc in dramaticul top al suferintei
eternul tau feminin face inutila aplicarea mastii ignorantei
sensibilitate de floare de coltz, se pare ca frumosul si`a ghemuit trupul in existenta ta
se pare ca va trebui sa trag la sorti intre iubire si persoana ta
sper ca, bateria insinctului sa functioneze
si`atunci cand sufletul va vrea, s`actioneze
oricum un singur lucru este clar:
spiritual, m`a strapuns ca un fulger!!!
Chïp De Inger...


PENTRU CA SUNTEM PUNK!!!!! =))

luni, 8 februarie 2010

Cine a pus zapada acolo, s-o ia!

Citat a la Vanghelie.
Primar al sectorului 5 - asta pt. ca domnul Beisicli ne-a spus ca nu oricine stie cine e Vanghelie.

Din ciclul "Cine-s pus carciuma-n druuuum".
Mi se pare foarte bine zis, domnule primar. Pai ce mama naibii, de ce dracului sa ne chinuim noi s-o dam din drum, ca doar nu noi am pus-o acolo, mi se pare mult prea corect asa.
Alo, Sefu? Ia vezi ce faci cu zapada asta, totusi, s-o iei de aici, ca doar tu ai pus-o!

duminică, 7 februarie 2010

Despre minunea cinematografiei actuale

(e ironic titlul)
Da. Am fost in sfarsit la Avatar. Si eu - ca restul lumii. Se stia ca nu pornesc in aceasta calatorie optimista, nu-mi placea Avatar din start si eram pregatita sa fiu oarecum dezamagita.
Da, eram inversunata impotriva mega-filmului din cauza faptului ca era asa un mare hit la Box-Office degeaba, depasind incasarile lui Titanic, care macar avea o poveste mai impresionanta. Din cauza succesului enorm, eram decisa sa nu vad filmul. Tata avea alte planuri. Asa ca am zis hai, da-o-n ma-sa.
Despre partea tehnica a situatiei evident ca numai de rau. Adica, doar a fost proiectat in Romania. E groaznic IMAX-ul minune si cum e menajat. Cine a fost stie. E de rahat. Si ecranul are cel putin 4 gauri. Ochelarii nu sunt bine potriviti, o rama cu alta adica, sunt prea departate si dau dureri de cap.
Tehnica 3D folosita in film face toata treaba. Jos palaria. In sfarsit un 3D veritabil si impresionant. Asta ar fi cam singurul motiv pentru care as accepta succesul filmului.
Povestea... aia e cu bube. Multe. Aia e de vina ca eu sunt impotriva Avatarului. Ce ma-sa e aia, tradarea rasei? Pentru a te catara in copaci si a o slavi pe Eywa sau cum o cheama pe aia spirituala? Like, wtf. Merge ideea asta pentru ca tipul capata picioare astfel. Si pe fata. Dar pe bune.
In afara de aia tot ce am retinut din film a fost "My People! My PEOPLE!!!", "I SEE YOU!" si "EYWA". Mda. ce-i dau ca plus la poveste e lipsa sexului. Mai rar un asa film, fara scene explicite de sex, desi cu o poveste de dragoste si tensiune sexuala. Scena aia in care cica ea a devenit femeia lui, n-a fost explicita, deci PG-13.
Nu pot sa zic ca nu merita banii, dar nu atati. Jumate. Si mai am si o durere de cap de la ochelarii aia nenorociti.

miercuri, 3 februarie 2010

A week past

So, ultimul post a fost acum o saptamana. Despre Lost. Asta, dupa o sapt. de pauza cum s-ar zice, e cam tot despre Lost. How random. Marti a inceput ultimul sezon. In forta. Noi, aici in romanica, evident ca l-am vazut o zi dupa. Si ce mai zi dupa cu peripetii a fost! Ultimul minut a fost cel mai ingrozitor pentru mine pentru ca exact cu un minut inainte sa se termine mi s-a blocat. In mod repetat. Pana am facut rost de un streaming ca lumea pe site-ul meu preferat, am murit de nenumarate ori. Au fost doua episoade intr-unu', cum ar veni. Faine facute. Nu m-au dezamagit producatorii si scenaristii, care vad ca si-au mentinut brand-ul de iarba si o fumeaza in continuare cu placere. Inside joke.
Toate bune si frumoase, dar for Pete's Sake, nu-l faceti pe Ben sa se poarte ca Jack! Jack e singurului personaj care are dreptul sa se poarte ca o fetita plangacioasa. Nu Ben si in mod categoric nu Sawyer. Not funny.

Oricum, in plina criza de nervi din cauza blocajului de mai sus, am dat peste baietelul asta. Care m-a calmat. Si inca cum! E... nu stiu cum sa-i spun. Nu vreau sa par rasista, dar sincer acuma, suna ca un mini-Hitler si in principal asta e unul din motivele pentru care mie nu-mi plac nemtii. Faza cu Hitler o sa-i placa lui Kretz. Dar stie ca mie clar nu. Cred ca germana e singura limba care ne poate intrece la capitolul poluare sonora cand se injura. Nu ma refer la ce se zice, ci la cum se aude. Daca te injura un englez, e funny. Daca te injura un francez, e poezie. Dar un neamt, e brutal/vulgar. But I digress. Baietelul e funny, in a sick, twisted way.

marți, 26 ianuarie 2010

Rozalia si Creierul sunt fane LOST

Super mega fane. Si ma mandresc cu faptul c-am molipsit-o pe Brain :P
As putea sa intru intr-o dezbatere de genul "cum, nu stii ce-i cu lost??? sub ce piatra ai trait in ultimii 5 ani?!". Si apoi, chiar daca stii de show, daca nu te-ai uitat, daca nu te-a captivat intriga complicata si cateodata enervanta, nu stiu ce fel de om esti :P Dar glumesc. E doar pentru cunoscatori asta:
Cum show-ul incepe abia pe 2 februarie mai avem pana sa intram intr-o stare de "ohmygodohmygoood!!!" frenetica. E ultimul sezon, se termina tot :((
Dar pana atunci am gasit niste promotional posters facute de un fan, mai exact Ty Mattson, head of Mattson Creative, postere care sunt absolut geniale. Prea geniale sa nu le pun si aici. Dar nu stiu cat or sa se prinda cei care habar n-au de show.
Si cum Brain e plecata prin Oktoberfest si are prilejul de a se holba liber la Balaurul... (grr) i le arat si ei prin intermediul acestui post :)
Click pe poze pentru postul original.




luni, 25 ianuarie 2010

Ceva bun pe ziua asta

Tocmai am aflat ca mult iubitele bubble wraps sunt atat de apreciate in lume incat ... tan-tan-tananan... au Bubble Wrap Appreciation Day :))
Care se serbeaza in ultima luni din ianuarie.
So, alt motiv sa incep sa sparg niste bubbles din noua mea folie cu bule maaaari de aer :D :D :D

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

It's like a dog meowing

E genul de chestie care n-ar trebui sa se intample, dar uite ca se intampla. Din cicilul 'am trait s-o vad si p-asta'.
Si suna chiar bine :)) Preluat de la Dobro.


Weekend placut, ce mai :))

joi, 14 ianuarie 2010

Despre babuta de la parter

Se numea Eremenco Maricica si urma sa implineasca pe 18 ianuarie 82 de ani. Si era vecina noastra, statea la garsionera de langa noi, la parter, "babuta" fara stare, mereu avand cate ceva de facut.
Intamplarea a inceput pentru mine astazi, in jurul orei 16:00, cand o vecina din blocul de vizavi m-a intrebat daca stiu ceva de "mamaie", ca a tot batut la usa la ea si a sunat toata ziua. Televizorul era pornit si dat tare. Babuta era surda, dar mereu auzea in cele din urma usa sau soneria. I-am spus ca poate doarme.
Seara a venit mami acasa si imediat dupa am plecat la cumparaturi. Ii spun de babuta si de faza cu televizorul. Ea remarca faptul ca si dimineata devreme, cand a plecat ea, televizorul era pornit, se vedea lumina de afara. Jaluzelele nu erau trase. Si geamul de la camera parca era usor deshis.
Pe drum ne gandim sa sunam la unul din numerele pe care babuta ni le-a dat, ale fiilor ei. Avea trei fii. Si mai multi nepoti. Si inca mai multi stranepoti. Am rugat-o pe sormea sa caute numerele. Ea, deja speriata, o suna pe Mihaela. Prietena de la 1. Mihaela da peste alte vecine, prietene cu babuta, care erau la fel de ingrijorate. Au inceput sa-si vorbeasca, de cand n-au mai vazut-o, ce se intampla cu ea. Mihaela a sunat la 112. S-a certat cu aia; pompierii daca veneau, spargeau usa. Ii spuneau sa suna rudele; dar cum, daca n-aveau numerele. Ajungem si noi acasa si mami suna la numerele pe care le avea - dar care s-au dovedit a fi de fax.
Incearca la informatii, da de nora babutei, care nu intelegea ce se intampla.
Intre timp soseste ambulanta. Urmata de pompieri. Nu mai zic de ce exemplare de barbati s-au afisat in fata usii cu pricina. Unu' parea leit Cetateanul Turmentat. "Va zic io, asta nu mai e in viata", numai asa o tinea.
Faza e ca de marti nimeni n-a mai vorbit sau n-a mai vazut-o pe babuta. De marti seara televizorul mergea non-stop. De marti geamul ii era deschis.
Au venit si cei de la politie, care intrebau in stanga si-n dreapta ce se intampla. Nu au fost nesimtiti si nici badarani. I-au intrecut cu mult pe cei de la Smurd, culmea. Doar ca nu prea stiau ce sa faca ei. Au venit doar ca sa constate... sa constate necesitatea intrarii fortate, sa constate un eventual deces etc. Pompierii asteptau sa ajunga rudele, poate aveau ei cheie. Nu, rudele nu aveau cheie. Nimeni n-avea o cheie de rezerva. Asa ca pompierii au intrat pe geamul intre-deschis.
Au gasit-o pe jos, inconstienta, plina de sange. Nu stiau daca mai e in viata. Dar noi eram deja speriati. Prietenele babutei plangeau.
Peste cateva clipe am auzit c-ar fi in viata, puls foarte slab, dar constienta. am rasuflat cu totii usurati. Nu mai zic, de ce se era pe holul blocului, la parter. Care mai de care curiosi sa vada ce se intampla, unii cu adevarat ingrijorati, altii bucurandu-se de acel prilej pentru a se mai plange de inca o problema pe care o au. Ce se auzea mereu, parca murmurat, era "Ce e viata asta? O zi esti ceva, alta esti nimic. Uite ce se intampla cu batranii! Asta e, asa e batranul!"
Din apartamentul ei se auzea numai "biiip" de la aparat. Vecina-asistenta ne zicea c-o resusciteaza. De ce, daca era constienta? Apoi aflam ca de fapt nu e; era in coma; incercau s-o maseze inapoi la viata. Au tot incercat asta timp de 45 de minute. Deja era clara situatia. Lumea iesea de acolo, se intorcea de la masini cu alte truse, nimeni nu ne zicea nimic.
In cele din urma ni s-au cerut lumanari. Au renuntat s-o mai resusciteze, era moarta.
Am plans. Nu stiu daca am plans pentru ea, pentru babuta, sau pentru ca atmosfera era de-o asa natura. N-o cunosteam pe babuta; o salutam mereu, dar ea abia de ma auzea si nici nu stiu daca ma recunostea mereu.
Stiu ca de multe ori m-am intalnit cu ea prin centre comerciale, mirata ca a reusit sa ajunga pana acolo. Apoi mirata de cat de bine se misca, mergea repede, nu pierdea vremea. Apoi intr-o zi in 226, era cald rau de tot, mureai, dar ea avea treaba pe la Romana. Cica ii placea sa se duca pe la unul din baietii ei, prin Dristor si deci babuta rezista si mersului cu metroul pana acolo. Era rezistenta deci. Dar nu pana la capat.
Cel putin 2 zile a stat acolo, pe hol, sangarand, neputand sa cheme pe cineva. Probabil c-a si inghetat, geamul fiind intre-deschis. Doua zile a tot auzit vecinii cum bateau in usa si-n geam cu putere si probabil c-a vrut sa strige dupa ajutor, dar n-a putut. A suferit, din pacate.
Odihneasca-se in pace.

marți, 12 ianuarie 2010

Manic Mode Bubble Wrap

Nu stiu de voi, dar eu ador sa sparg acele bubble wrap thingies care se folosesc la protejarea diverselor obiecte pretioase. Le stiti. Sunt minunate. Fac zgomot discret, dar suficient cat sa atraga atentia si sa enerveze dupa 5 minute. Momentan n-am niciun bubble wrap real, desi imi doresc cu ardoare unul acum. Dar am asta. Next best thing.
Si exista si Manic Mode. Parca special pentru mine, doh!


There's a right to obey And a right to kill

Din ciclul "Calm like a bomb", imi vine sa calc pe absolut orice urma de *insert facultate here*. Nu, nu am nimic cu voi, dragi colegi de an, colegi de facultate, colegi de suferinta. Ci cu acei dragi magari care au impertinenta de a se auto-intitula profesori. Si deci voi calca pe sufletele lor cu niste bocanci army pe care ii am de la tata. Si voi calca cu putere. Si-mi voi permite sa fac asta pentru ca n-am suflet. Sau poate toate astea erau din ciclul "Je suis fou encore ".
Si ne ziceti ca ati muncit de v-ati rupt coatele pe camp pentru ca asa ati fost obligati si ca va antrenati pentru marea parada a lu' peshte, ce va manca o saptamana din vacanta si ca nu mai avem noi pic de respect pentru simpla idee de a munci, nu asa cum ati avut voi si ca noi nu apreciem nimic in viata pentru ca am fost crescuti in puf.
Ete na! Vissez-vous, alors!
Dar voi ce respect mai aveti pentru noi? Noi astia care ne chinuim sa descoperim ce mama dracului facem pe acest mirific pamant. Si ce vina am eu ca te-ai nascut in epoca lu' raposatu' si ai avut de suferit de pe urma tampeniilor lui? Ai muncit. Bravo tie. Respectul meu pentru ca ai fost capabil sa ridici o sapa la varsta frageda de 13 ani. Dar, stii, ai muncit pamantul tu deja. De ce sa-l mai muncesc si eu acum? Eu am alte planuri cu viata mea si nu implica neaparat o sapa. Decat daca o folosesc pentru omorat, dar asta e alta poveste. Iti voi ridica o statuie ca ai intors pamantul si ai plantat o samanta. Imediat ce aflu cum se ridica o statuie.
Dar revin, de ce simte nevoie profesorul sa ne povesteasca asta in loc sa ne predea fix ce trebuie? Nu zic de respectivul muncitor de pamant, el macar isi face treaba, jos palaria. Dar altii. Altii care parca vor neaparat sa ne futa creierii, numai ca sa se distreze si ei nitel. Va urez, dragii mei, sa porniti televizorul pe un "show" romanesc. E mai sanatos. Pentru noi, adica.
In incheiere, va voi multumi cat poate un suflet inexistent sa o faca. Va voi multumi, deci, pentru toate clipele in care m-ati facut sa-mi dau seama ca fac bine ca va umplu frigiderele. Stiti ce-nseamna asta, da? Si ma bucur nespus ca visez in fiece zi sa plec de aici, de la voi din tara. Ori cucerim noi tara, ori plecam cu totii. Noi, astia care s-au nascut dupa sau cu putin in timpul marii porcarii romanesti. Pentru ca noi astia nascuti in puf visam sa reusim. Nu conteaza ce sa reusim, dar da-o dracului, numai reusita sa fie. Si sa fie bine. Pe principiul sa fie pace. Voi visati in continuare ca noi vom intelege cat ati muncit in timpul scolii. Sau ca suntem maturi la varsta asta. Sau ca suntem pe aceeasi treapta intelectuala cu voi. In mare parte, asta e de bine :)) Dar, suntem tineri, avem tot timpul sa invatam si sa fim mai inteligenti decat voi, Doamne Ajuta!
In fine, am zis ca inchei acum 10 randuri... Mi-am varsat sentimentele pe tastatura si implicit pe blog. De fapt ganduri, ca doar n-am suflet :D

duminică, 10 ianuarie 2010

Popor de oameni culti in cap

Mi-a fost adus la cunostinta urmatorul clip. In afara faptului ca m-a facut sa rad 10 minute, m-a si intristat, pentru ca arata adevarata fata a romanului: in nebunia lui se crede cult in cap, da pana la urma nu-si poate controla instinctul animalic. Trist. Hai sictir! la reunion de transilvanie. Enjoy.

Si un alt lucru trist este, dupa cum intreaba stimata doamna baba: Da aveti timp sa-ti dati pe toti la televizor? Normal, cum sa nu fie timp sa-i dea pe toti. Doar tre sa indoape masele cu incultura, ca asa e frumos.




over and out, Brain.

vineri, 8 ianuarie 2010

Stubborn Wine Bottle

Vine mami la mine acum o ora si ceva si ma intreaba daca nu am chef de-un vin rosu. Ca ea are. Si vrea sa deschida o sticla de Vin de Prahova Valley. Promitatoare. Eu, evident ca vroiam.
Ce a urmat a fost comedie totala, ca in filmele alea cu Chevy Chase in care el pica de prost. Cum sa deschidem noi sticla? Pai, cu tirbusonul ala...stiam eu de existenta lui... e rosu si are manere de care sa tragi la momentul zero. O micuta disputa in ideea de cum se pozitioneaza manerele lu' peste si apoi zbang la treaba. Aham. Cum sa nu... Dopul ma-sii nu era din pluta, ci dintr-un material mult mai rezistent si mai maleabil. Nu a vrut sub niciun chip sa iasa din locsorul lui, tirbusonul trecea prin el de parca ar fi fost din unt. Bun. Trecem la planul doi, atunci.
M-am enervat eu bine (cum numai eu stiu) si am luat patentul. Am tras cu putere de dop, l-am lungit bine, dar nimic. Hai sa zic c-am reusit sa-l scot cam un centimentru afara din sticla. Dar atat. Atunci s-a enervat si mami. Dar era si comica situatia. Una tragea de dop, alta de sticla si amandoua radeam. Nu vroiam sa ma las batuta. Doar nu ma face pe mine un dop amarat...
Mami scoate cutitul cu lama zimtata si taie partea de sus a dopului, care era facuta ferfenita. Apoi baga iar tirbusonul. Si se chinuie sa scoata dopul. Numai ca... se rupe tirbusonul. Spirala aia minune. Jumate din ea ramane in dop. Nicio problema, dopul n-avea nimic.
Ma uitam la tirbusonul rupt, ma uitam la dopul intact, ma uitam la jumatatea rupta de tirbuson si nu-mi vedea sa cred. Atat de incapatanat era dopul mortii!
Ea tot insista sa ducem sticla la vecinul de sus, "ca e barbat, trebuie sa stie sa desfaca o sticla". Urasc fazele astea, sa mergem la barbati sa ne ajute. La modul de pot si eu sa fac asta, n-am nevoie de ajutorul unui barbat, dar bine hai, poate in ultima instanta, cand chiar nu pot. Aparent, dupa jumate de ora de chinuit, ajunsesem la acea ultima instanta. Asa ca mami se duce cu sticla sus...si se intoarce peste 10 minute fara dop. Hmph, ce sa zic.
Oricum, daca stiam ce gust naspa va avea vinul, nu ma mai chinuiam atat pentru el. Prea acru pt gusturile mele. Dar, hei, acum beau vin :D

miercuri, 6 ianuarie 2010

Ce inceput de an...

Pentru ca inceputul de an m-a prins cu proiecte si deci fara timp de citi stiri p net, abia azi am aflat ca pe 1 ianuarie a murit Lhasa de Sela. Remeber, v-am recomandat-o acum juma de an.

Avea 37 de ani si cancer la san. Si prea putini o plang. Cel putin la noi in tara. Si e trist, pentru ca era o voce cu adevarat de aur, avea sentiment si canta ce-i placea inimioarei ei. Blues. Punea suflet. Va las cu Rising