Despre minunea cinematografiei actuale

(e ironic titlul)
Da. Am fost in sfarsit la Avatar. Si eu - ca restul lumii. Se stia ca nu pornesc in aceasta calatorie optimista, nu-mi placea Avatar din start si eram pregatita sa fiu oarecum dezamagita.
Da, eram inversunata impotriva mega-filmului din cauza faptului ca era asa un mare hit la Box-Office degeaba, depasind incasarile lui Titanic, care macar avea o poveste mai impresionanta. Din cauza succesului enorm, eram decisa sa nu vad filmul. Tata avea alte planuri. Asa ca am zis hai, da-o-n ma-sa.
Despre partea tehnica a situatiei evident ca numai de rau. Adica, doar a fost proiectat in Romania. E groaznic IMAX-ul minune si cum e menajat. Cine a fost stie. E de rahat. Si ecranul are cel putin 4 gauri. Ochelarii nu sunt bine potriviti, o rama cu alta adica, sunt prea departate si dau dureri de cap.
Tehnica 3D folosita in film face toata treaba. Jos palaria. In sfarsit un 3D veritabil si impresionant. Asta ar fi cam singurul motiv pentru care as accepta succesul filmului.
Povestea... aia e cu bube. Multe. Aia e de vina ca eu sunt impotriva Avatarului. Ce ma-sa e aia, tradarea rasei? Pentru a te catara in copaci si a o slavi pe Eywa sau cum o cheama pe aia spirituala? Like, wtf. Merge ideea asta pentru ca tipul capata picioare astfel. Si pe fata. Dar pe bune.
In afara de aia tot ce am retinut din film a fost "My People! My PEOPLE!!!", "I SEE YOU!" si "EYWA". Mda. ce-i dau ca plus la poveste e lipsa sexului. Mai rar un asa film, fara scene explicite de sex, desi cu o poveste de dragoste si tensiune sexuala. Scena aia in care cica ea a devenit femeia lui, n-a fost explicita, deci PG-13.
Nu pot sa zic ca nu merita banii, dar nu atati. Jumate. Si mai am si o durere de cap de la ochelarii aia nenorociti.